Propunere privind modificarea și completarea cerințelor minimale de securitate și clarificarea aplicării analizei de risc la securitate fizică

CĂTRE: GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIN: MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ÎN ATENȚIA: structurilor responsabile de reglementarea domeniului pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecției persoanelor

SUBIECT: Înaintarea propunerii privind modificarea și completarea cerințelor minimale de securitate și clarificarea aplicării analizei de risc la securitate fizică

Document transmis spre analiză și consultare instituțională

________________

DOCUMENT ELABORAT ȘI ÎNAINTAT DE

ASOCIAȚIA PENTRU REZILIENȚĂ, EVALUARE ȘI SECURITATE

PROPUNERE PRIVIND MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA CERINȚELOR MINIMALE DE SECURITATE PENTRU ANUMITE CATEGORII DE UNITĂȚI ȘI CLARIFICAREA APLICĂRII ANALIZEI DE RISC LA SECURITATE FIZICĂ

Document de fundamentare și propuneri de text normativ

Iulie 2026

________________

CUPRINS

1. Scopul și obiectul propunerii

Prezenta propunere are ca obiect modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, în vederea clarificării regimului juridic aplicabil analizei de risc la securitate fizică și stabilirii unor cerințe minimale de securitate adaptate nivelului real de expunere al unităților.

Intervenția urmărește instituirea unui mecanism diferențiat, previzibil și proporțional. Unitățile cu activitate simplă și expunere redusă trebuie să poată utiliza un instrument simplificat de evaluare și consemnare a măsurilor de securitate, în timp ce unitățile care prezintă factori obiectivi de risc trebuie să fie supuse unei evaluări profesionale complete.

Propunerea nu urmărește instituirea unei obligații generale și nediferențiate pentru toate entitățile economice. Scopul său este delimitarea clară a situațiilor în care natura activității, accesul public, prezența persoanelor aflate în responsabilitatea unității, bunurile ori substanțele gestionate, programul de funcționare, automatizarea accesului sau consecințele potențiale ale unui incident justifică efectuarea analizei de risc la securitate fizică.

2. Situația actuală și problemele identificate

Cadrul normativ actual stabilește obligații de securitate pentru numeroase categorii de unități, însă dezvoltarea unor modele noi de activitate și diversificarea riscurilor au generat situații care nu sunt tratate suficient de clar sau unitar. În practică, unități cu dimensiuni similare pot avea niveluri de expunere substanțial diferite în funcție de program, fluxurile de persoane și bunuri, tipul produselor gestionate, numărul accesurilor, funcționarea fără personal permanent ori istoricul incidentelor.

Au devenit frecvente activități precum cazarea cu self-check-in, accesul automatizat, punctele de plată fără personal, centrele logistice și de curierat cu fluxuri extinse, clinicile și laboratoarele private, parcările administrate, precum și unitățile de vânzare cu program nocturn. Aceste activități pot implica persoane vulnerabile, bunuri aparținând terților, medicamente, reactivi, produse biocide, produse accizabile, numerar sau echipamente de valoare.

Aplicarea predominantă a unor criterii formale, precum suprafața sau categoria generică a activității, nu permite întotdeauna diferențierea corectă între unitățile cu risc redus și cele cu expunere ridicată. De asemenea, lipsa unor definiții și praguri clare poate conduce la interpretări neunitare, obligații disproporționate pentru unele unități și măsuri insuficiente pentru altele.

Fișa de securitate poate reprezenta un instrument adecvat unităților cu risc redus, dar nu poate înlocui analiza de risc în cazul obiectivelor complexe. Aceasta nu evaluează în mod complet amenințările, vulnerabilitățile constructive și operaționale, zonele funcționale, fluxurile, timpii de intervenție și corelarea dintre măsurile mecanice, electronice, organizatorice și paza umană.

3. Soluția de reglementare propusă

Se propune organizarea regimului de securitate fizică pe două niveluri. Primul nivel se aplică unităților cu activitate simplă, expunere limitată și fără factori majori de risc, pentru care poate fi utilizată fișa de securitate, în condițiile stabilite prin norme. Al doilea nivel se aplică unităților care se încadrează în categorii reglementate și prezintă unul sau mai mulți factori majori de risc, pentru care analiza de risc la securitate fizică devine obligatorie.

Încadrarea nu trebuie realizată exclusiv după denumirea activității sau dimensiunea spațiului, ci prin raportare la criterii verificabile: funcționarea pe timp de noapte ori în regim permanent, accesul public semnificativ, prezența persoanelor cazate, tratate, îngrijite sau supravegheate, existența minorilor ori a persoanelor vulnerabile, gestionarea unor bunuri sau substanțe cu regim special, existența numerarului ori a bunurilor aparținând terților, funcționarea automatizată, configurația obiectivului, istoricul incidentelor și expunerea teritorială.

Pentru obiectivele cu funcțiuni mixte, evaluarea trebuie să acopere întregul obiectiv atunci când activitățile, accesurile, personalul sau sistemele de securitate sunt comune. Atunci când funcțiunile sunt distincte și separate fizic și operațional, analiza poate fi delimitată la zonele care generează riscul, cu justificarea expresă a acestei delimitări.

Măsurile concrete trebuie stabilite proporțional, prin corelarea protecției mecanice, sistemelor de alarmare, supravegherii video, controlului accesului, iluminatului, procedurilor interne, monitorizării și intervenției, precum și a pazei umane, atunci când aceasta este justificată.

4. Principiile intervenției normative

Reglementarea propusă se întemeiază pe principiul proporționalității, astfel încât obligațiile impuse să fie adecvate riscului identificat și să nu genereze sarcini nejustificate pentru unitățile cu expunere redusă.

Se urmărește aplicarea principiului predictibilității, prin definirea categoriilor de unități, a factorilor majori de risc, a pragurilor și a situațiilor care determină revizuirea analizei. Beneficiarul, evaluatorul și organul de control trebuie să poată stabili, pe baza acelorași criterii, documentul necesar și măsurile minime aplicabile.

Intervenția are în vedere protecția integrată a persoanelor, bunurilor și activităților. Riscul nu trebuie apreciat exclusiv prin valoarea patrimoniului operatorului, ci și prin prezența persoanelor aflate temporar sau permanent în responsabilitatea unității, bunurile terților, sănătatea publică, ordinea publică și continuitatea activității.

Măsurile tehnice, organizatorice și umane trebuie să fie complementare. Existența pazei umane nu exonerează unitatea de protejarea accesurilor și a elementelor vulnerabile, iar instalarea unor sisteme tehnice nu înlocuiește obligația de a asigura proceduri, mentenanță, monitorizare și intervenție adecvate.

5. Categorii de unități propuse pentru includere

Pentru fiecare categorie sunt prezentate domeniul de aplicare, motivarea, criteriile de obligativitate și cerințele minimale orientative. Cerințele se adaptează prin analiza de risc și se completează cu regulile generale prevăzute în capitolele următoare.

5.1. Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

Se propune includerea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare în categoria unităților pentru care se stabilesc cerințe minimale de securitate și pentru care se justifică efectuarea analizei de risc la securitate fizică.

Sunt avute în vedere, fără a se limita la acestea:

* hoteluri;

* moteluri;

* pensiuni turistice;

* pensiuni agroturistice;

* vile turistice;

* hosteluri;

* aparthoteluri;

* resorturi;

* campinguri;

* apartamente în regim hotelier administrate profesional;

* unități de cazare cu self-check-in sau control acces automatizat.

Motivare

Structurile de primire turistice prezintă caracteristici specifice care justifică reglementarea distinctă: acces public, prezența persoanelor cazate pe timpul nopții, bunuri personale ale turiștilor, spații comune, camere, coridoare, recepții, case de marcat, parcări, accesuri multiple și, în multe situații, personal redus în intervalul nocturn.

În aceste unități, securitatea nu privește doar patrimoniul operatorului economic, ci și siguranța persoanelor cazate, care se află temporar în responsabilitatea unității.

Regim propus

Analiza de risc la securitate fizică să fie obligatorie pentru structurile de primire turistice care îndeplinesc cel puțin unul dintre următoarele criterii:

* au peste 10 camere sau peste 20 de locuri de cazare;

* au recepție, casierie sau spațiu de primire a clienților;

* funcționează în regim permanent sau cu activitate pe timp de noapte;

* dețin parcare proprie sau administrată;

* utilizează sisteme de self-check-in, coduri de acces, cartele electronice ori control acces automatizat;

* dețin restaurant, bar, sală de evenimente, centru SPA, piscină, spațiu de agrement sau altă funcțiune conexă cu acces public;

* administrează mai multe unități de cazare în regim hotelier;

* sunt amplasate în zone turistice aglomerate sau cu risc ridicat;

* au înregistrat incidente de securitate.

Pază umană obligatorie la unitățile de cazare peste anumite praguri

Se propune instituirea obligației de asigurare a pazei umane pentru structurile de primire turistice cu peste 30 de camere sau peste 60 de locuri de cazare.

Aceeași obligație trebuie să se aplice, indiferent de capacitate, structurilor de primire turistice care:

* funcționează cu recepție 24/24;

* dețin restaurant, bar, sală de evenimente, club, parcare administrată sau spații de agrement;

* utilizează sisteme de self-check-in ori control acces automatizat fără personal permanent;

* sunt amplasate în zone cu risc ridicat sau au înregistrat incidente repetate;

* au configurații complexe, accesuri multiple sau spații exterioare greu de supravegheat.

Numărul posturilor de pază, programul acestora, traseele de patrulare, zonele supravegheate și atribuțiile personalului de pază se stabilesc prin analiza de risc la securitate fizică, în funcție de configurația obiectivului, numărul de accesuri, capacitatea de cazare, nivelul de ocupare, activitatea pe timp de noapte și funcțiunile conexe.

Paza umană nu trebuie tratată ca o obligație formală, ci ca o măsură de protecție a persoanelor cazate, a personalului, a bunurilor și a spațiilor comune.

Cerințe minimale orientative

* protejarea căilor de acces principale și secundare;

* protejarea recepției, casieriei și zonelor de gestionare a valorilor;

* protejarea spațiilor comune, holurilor, coridoarelor, parcărilor și zonelor de acces public;

* controlul accesului către camere, spații tehnice, depozite, arhive și zone destinate personalului;

* sistem de alarmare la efracție pentru zonele vulnerabile și spațiile cu acces restricționat;

* supraveghere video la accesuri, recepție, holuri principale, parcări și zone de circulație comună, cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal;

* iluminat de securitate pentru accesuri, parcări, căi de circulație și zone exterioare;

* proceduri pentru gestionarea cheilor, cardurilor de acces, codurilor de acces și sistemelor electronice de acces;

* proceduri pentru self-check-in și acces automatizat, acolo unde este cazul;

* proceduri pentru incidente, persoane agresive, furturi, pierderi de bunuri, acces neautorizat și situații de urgență;

* pază umană pentru unitățile care depășesc pragurile stabilite sau prezintă factori suplimentari de risc;

* trasee de patrulare și responsabilități stabilite prin analiza de risc pentru unitățile cu pază umană;

* măsuri de protecție pentru parcări, spații exterioare și zone de agrement;

* măsuri specifice pentru unitățile cu bar, restaurant, sală de evenimente, club sau activitate nocturnă.

5.2. Farmacii și puncte farmaceutice

Se propune includerea farmaciilor și punctelor farmaceutice în categoria unităților pentru care analiza de risc la securitate fizică este obligatorie.

Motivare

Farmaciile gestionează medicamente, produse cu regim special, produse care pot prezenta risc, bunuri ușor valorificabile, numerar și date personale ale pacienților. În plus, au acces public direct și pot funcționa în program prelungit sau în regim de gardă.

Riscul nu este exclusiv patrimonial. Accesul neautorizat, furtul, sustragerea sau manipularea necorespunzătoare a unor produse farmaceutice pot avea efecte asupra sănătății publice și siguranței persoanelor.

Cerințe minimale orientative

* protejarea căilor de acces;

* protejarea zonei casei de marcat;

* protejarea zonei de depozitare a medicamentelor;

* controlul accesului în spațiile cu acces restricționat;

* sistem de alarmare la efracție;

* supraveghere video a accesului și a zonei de vânzare, cu respectarea confidențialității;

* proceduri privind manipularea numerarului;

* proceduri privind accesul la medicamente și produse cu regim special.

5.3. Centre medicale, clinici private și unități medicale cu proceduri

Se propune includerea centrelor medicale și clinicilor private în categoria unităților pentru care analiza de risc se justifică atunci când activitatea presupune acces public, persoane vulnerabile, substanțe medicale, echipamente de valoare sau zone cu acces restricționat.

Sunt avute în vedere:

* clinici private;

* centre medicale;

* centre de imagistică;

* centre stomatologice cu mai multe cabinete;

* centre de dializă;

* centre de recuperare;

* centre de chirurgie ambulatorie;

* cabinete sau centre care dețin medicamente, substanțe, materiale sanitare ori echipamente de valoare.

Motivare

Aceste unități primesc persoane aflate într-o stare de vulnerabilitate, gestionează date personale sensibile, echipamente medicale costisitoare, materiale sanitare și, în unele cazuri, medicamente sau substanțe cu regim special.

Analiza de risc este necesară pentru stabilirea măsurilor de protecție a persoanelor, bunurilor, spațiilor tehnice, zonelor de tratament și spațiilor cu acces restricționat.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului și separarea zonelor destinate publicului de spațiile medicale, tehnice și administrative;

* protejarea recepției, casieriei, arhivei, echipamentelor medicale și bunurilor de valoare;

* protejarea medicamentelor, substanțelor, materialelor sanitare și spațiilor cu acces restricționat;

* sistem de alarmare la efracție pentru zonele vulnerabile, tehnice și de depozitare;

* supraveghere video a accesurilor, recepției și zonelor comune, fără afectarea spațiilor de consultație, tratament ori a vieții private;

* mijloace de alarmare în caz de amenințare pentru personalul expus contactului direct cu publicul, atunci când riscul o justifică;

* gestionarea cheilor, cardurilor și drepturilor de acces ale personalului, colaboratorilor și prestatorilor;

* proceduri pentru persoane agresive, furt, acces neautorizat, pierderea bunurilor și alte incidente de securitate.

5.4. Laboratoare medicale, chimice, alimentare, veterinare, de testare și cercetare

Se propune includerea laboratoarelor în categoria unităților pentru care analiza de risc la securitate fizică este justificată.

Sunt avute în vedere:

* laboratoare medicale;

* laboratoare de analize;

* laboratoare de anatomie patologică;

* laboratoare veterinare;

* laboratoare alimentare;

* laboratoare de testare industrială;

* laboratoare de cercetare;

* laboratoare care utilizează reactivi, substanțe chimice, probe biologice sau materiale cu regim special.

Motivare

Laboratoarele utilizează sau depozitează reactivi, substanțe chimice, probe biologice, materiale sensibile, echipamente de valoare și date confidențiale. Accesul neautorizat poate produce consecințe asupra sănătății publice, siguranței persoanelor, integrității probelor și continuității activității.

În aceste situații, măsurile de securitate nu pot fi stabilite doar printr-o fișă administrativă, ci necesită analiză de risc adaptată configurației obiectivului, naturii activității și tipului de materiale utilizate.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului și separarea fizică a zonelor de lucru, depozitare și acces public;

* protejarea reactivilor, probelor biologice, substanțelor chimice și materialelor cu regim special;

* evidența intrărilor și ieșirilor de substanțe, probe și materiale sensibile;

* sistem de alarmare la efracție pentru laboratoare, depozite și zone tehnice ori restricționate;

* supraveghere video a accesurilor și zonelor de depozitare, acolo unde este proporțională și legală;

* gestionarea cheilor, cardurilor de acces, vizitatorilor și drepturilor acordate personalului;

* proceduri pentru furt, contaminare, deteriorarea probelor, acces neautorizat și întreruperea activității;

* măsuri pentru protejarea echipamentelor, datelor și documentelor confidențiale relevante activității laboratorului.

5.5. Depozite de medicamente, materiale sanitare, biocide și dispozitive medicale

Se propune includerea depozitelor care gestionează produse medicale, farmaceutice sau sanitare în categoria unităților cu cerințe minimale de securitate.

Sunt avute în vedere:

* depozite farmaceutice;

* distribuitori de medicamente;

* depozite de materiale sanitare;

* depozite de dispozitive medicale;

* depozite de produse biocide;

* depozite de dezinfectanți și produse cu regim special.

Motivare

Aceste unități gestionează bunuri cu valoare economică ridicată, produse cu impact asupra sănătății publice și, uneori, substanțe cu regim special. Furtul, alterarea, contaminarea sau accesul neautorizat poate produce riscuri care depășesc simpla pierdere patrimonială.

Cerințe minimale orientative

* protejarea perimetrului, accesurilor, porților și zonelor de încărcare-descărcare;

* controlul accesului în spațiile de depozitare și diferențierea zonelor în funcție de natura produselor;

* sistem de alarmare la efracție pentru spațiile de depozitare și zonele cu produse de valoare ori cu regim special;

* supraveghere video a accesurilor, zonelor de recepție-expediție și operațiunilor de încărcare-descărcare;

* evidența angajaților, vizitatorilor, șoferilor și subcontractorilor care pătrund în zonele restricționate;

* măsuri distincte pentru protejarea produselor cu valoare ridicată, sensibile sau cu regim special;

* proceduri de trasabilitate, predare-primire, inventariere și raportare a diferențelor ori incidentelor;

* proceduri de monitorizare și intervenție în caz de furt, acces neautorizat, alterare sau contaminare.

5.6. Centre rezidențiale și centre pentru persoane vulnerabile

Se propune includerea centrelor rezidențiale și a unităților care au în îngrijire persoane vulnerabile.

Sunt avute în vedere:

* cămine pentru vârstnici;

* centre rezidențiale;

* centre pentru persoane cu dizabilități;

* centre pentru minori;

* centre de recuperare;

* adăposturi sociale;

* centre de îngrijire și asistență.

Motivare

Aceste unități au în responsabilitate persoane vulnerabile, uneori permanent, inclusiv pe timpul nopții. Riscurile vizează nu doar bunurile, ci integritatea fizică, siguranța și controlul accesului către beneficiari.

Analiza de risc permite stabilirea măsurilor privind accesul, supravegherea zonelor comune, protecția spațiilor de cazare, intervenția în caz de incident și prevenirea accesului neautorizat.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului și evidența vizitatorilor, aparținătorilor, prestatorilor și altor persoane din exterior;

* măsuri pentru prevenirea accesului neautorizat la beneficiari și a părăsirii necontrolate a centrului de către persoanele aflate în îngrijire;

* supraveghere video a accesurilor și zonelor comune, fără instalarea camerelor în spații de cazare, grupuri sanitare sau alte zone intime;

* mijloace de alarmare în caz de amenințare și de solicitare rapidă a sprijinului de către personal;

* protejarea medicamentelor, documentelor, bunurilor personale și spațiilor administrative sau tehnice;

* gestionarea cheilor, cardurilor de acces și a spațiilor cu acces restricționat;

* stabilirea măsurilor de supraveghere, patrulare și intervenție pe timpul nopții, în funcție de capacitate și risc;

* proceduri pentru persoane dispărute, agresiuni, acces neautorizat și alte incidente care afectează beneficiarii.

5.7. Unități de învățământ private, grădinițe și afterschool-uri

Se propune includerea unităților private care desfășoară activități educaționale cu minori, în special atunci când există acces public, program prelungit sau un număr semnificativ de copii.

Sunt avute în vedere:

* grădinițe private;

* școli private;

* afterschool-uri;

* centre educaționale pentru copii;

* centre de activități extracurriculare.

Motivare

Prezența minorilor, accesul părinților, aparținătorilor și terților, programul zilnic, activitățile extracurriculare și necesitatea controlului accesului justifică stabilirea unor cerințe minimale de securitate.

Analiza de risc trebuie să stabilească măsuri privind accesul, preluarea și predarea copiilor, supravegherea zonelor comune, protejarea perimetrului și gestionarea situațiilor de urgență sau conflict.

Regim propus

Analiza de risc să fie obligatorie cel puțin pentru unitățile care îndeplinesc unul dintre următoarele criterii:

* peste 20 de copii;

* program prelungit;

* acces direct din spațiul public;

* existența curții sau a spațiilor exterioare;

* transport propriu;

* activitate desfășurată pe mai multe niveluri sau în clădiri compartimentate.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului și identificarea vizitatorilor, furnizorilor și persoanelor care nu aparțin unității;

* protejarea perimetrului, porților, curților, locurilor de joacă și accesurilor secundare;

* proceduri clare pentru preluarea și predarea copiilor numai către persoane autorizate;

* supraveghere video a accesurilor și zonelor comune, după caz, cu respectarea legislației și a vieții private;

* sisteme de alarmare în caz de amenințare și mijloace rapide de notificare a personalului;

* controlul accesului în spațiile administrative, tehnice, arhive și celelalte zone restricționate;

* gestionarea cheilor, cardurilor și drepturilor de acces ale personalului, colaboratorilor și prestatorilor;

* proceduri pentru acces neautorizat, agresiune, dispariția unui copil, conflict și alte incidente de securitate.

5.8. Săli de evenimente, cluburi, baruri și restaurante cu program nocturn

Se propune includerea unităților de alimentație publică și divertisment care funcționează în program nocturn, organizează evenimente sau primesc un număr mare de persoane.

Sunt avute în vedere:

* cluburi;

* discoteci;

* baruri cu program de noapte;

* săli de evenimente;

* restaurante cu capacitate mare;

* terase cu program nocturn;

* spații care organizează evenimente private sau publice.

Motivare

Activitatea nocturnă, consumul de alcool, aglomerările de persoane, numerarul, riscul de conflicte și necesitatea protecției personalului și clienților justifică analiza de risc.

În aceste situații, analiza de risc este necesară pentru stabilirea măsurilor de control acces, supraveghere, protecție a casei de marcat, intervenție și gestionare a persoanelor agresive sau aflate sub influența alcoolului.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului și verificarea capacității maxime admise pentru eveniment sau spațiu;

* măsuri de prevenire a introducerii obiectelor periculoase, atunci când natura activității și analiza de risc o justifică;

* supraveghere video a accesurilor, zonelor comune, casei de marcat, barului și parcărilor administrate;

* sisteme de alarmare în caz de amenințare și mijloace de comunicare rapidă între personal și agenții de securitate;

* protejarea numerarului și utilizarea unor echipamente adecvate pentru depozitarea temporară a valorilor;

* pază umană și dimensionarea dispozitivului de securitate în funcție de capacitate, program, eveniment și nivelul de risc;

* proceduri pentru conflicte, persoane agresive sau intoxicate, evacuare și solicitarea intervenției autorităților;

* protejarea zonelor exterioare, parcărilor, accesurilor de serviciu și spațiilor de aprovizionare.

5.9. Parcări publice/private cu plată și parcări subterane

Se propune includerea parcărilor administrate public sau privat, în special cele cu plată, cele subterane sau cele aferente unor unități cu acces public.

Sunt avute în vedere:

* parcări cu plată;

* parcări subterane;

* parcări ale hotelurilor;

* parcări ale centrelor destinate activităților de comerț;

* parcări administrate privat;

* parcări cu sistem automat de acces.

Motivare

Parcările concentrează bunuri ale terților, vehicule, acces public, zone slab supravegheate și risc de furt, vandalism sau agresiuni. Parcările subterane sau automatizate prezintă vulnerabilități suplimentare generate de vizibilitatea redusă, accesurile multiple și dependența de sisteme tehnice.

Analiza de risc este necesară pentru stabilirea măsurilor privind iluminatul, supravegherea video, controlul accesului, protejarea zonelor de plată, procedurile de intervenție și protecția utilizatorilor.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului vehiculelor și protejarea barierelor, porților și sistemelor de ticketing;

* iluminat de securitate pentru căile de circulație, locurile de parcare, accesurile pietonale și zonele slab vizibile;

* supraveghere video a intrărilor, ieșirilor, rampelor, zonelor de plată și principalelor căi de circulație;

* protejarea automatelor de plată, casieriilor și echipamentelor de control acces;

* mijloace de comunicare sau apel de urgență pentru utilizatori, în special în parcările subterane ori fără personal permanent;

* protejarea accesurilor pietonale, scărilor, lifturilor, spațiilor tehnice și zonelor cu vizibilitate redusă;

* proceduri pentru furt, vandalism, agresiune, blocarea accesului și defectarea sistemelor automate;

* patrulare, monitorizare și intervenție în zonele sau intervalele stabilite prin analiza de risc.

5.10. Depozite logistice, hub-uri de curierat și centre e-commerce

Se propune includerea unităților logistice care gestionează bunuri ale terților, colete, stocuri, fluxuri de încărcare-descărcare și acces al angajaților, subcontractorilor sau curierilor.

Sunt avute în vedere:

* depozite logistice;

* hub-uri de curierat;

* centre de sortare colete;

* centre e-commerce;

* spații de depozitare și distribuție cu bunuri aparținând terților.

Motivare

Aceste unități gestionează bunuri ale terților, volume mari de mărfuri, zone de încărcare-descărcare, acces multiplu și risc crescut de sustrageri interne sau externe.

Analiza de risc este necesară pentru stabilirea măsurilor privind controlul accesului, protecția perimetrului, supravegherea zonelor de manipulare, trasabilitatea fluxurilor și protecția bunurilor aflate în custodie.

Cerințe minimale orientative

* protejarea perimetrului, porților, accesurilor și zonelor de încărcare-descărcare;

* controlul accesului angajaților, vizitatorilor, șoferilor, curierilor, subcontractorilor și vehiculelor;

* supraveghere video a accesurilor, fluxurilor de mărfuri, zonelor de sortare și încărcare-descărcare;

* sistem de alarmare la efracție pentru spațiile de depozitare și zonele cu bunuri de valoare;

* separarea și protejarea distinctă a bunurilor de valoare ridicată sau cu regim special;

* proceduri de trasabilitate pentru predare-primire, retururi, diferențe de inventar și bunuri deteriorate;

* limitarea drepturilor de acces în funcție de atribuții și măsuri pentru prevenirea sustragerilor interne;

* proceduri de monitorizare, patrulare și intervenție pentru incidente interne sau externe.

5.11. Unități self-service sau fără personal permanent

Se propune includerea unităților care funcționează integral sau parțial fără personal permanent și în care securitatea depinde preponderent de sisteme tehnice.

Sunt avute în vedere:

* unități de cazare cu self-check-in;

* parcări automate;

* locker-e și puncte automate de predare/preluare colete;

* săli de fitness cu acces automatizat;

* spații automatizate destinate vânzării;

* puncte de plată automate.

Motivare

Lipsa personalului permanent transferă securitatea aproape integral către sistemele tehnice, procedurile de monitorizare și intervenție. Din acest motiv, analiza de risc este necesară pentru corelarea riscurilor cu măsurile tehnice implementate.

Trebuie evaluate accesul, supravegherea, alarmarea, timpii de intervenție, protecția utilizatorilor și vulnerabilitățile create de funcționarea automatizată.

Cerințe minimale orientative

* controlul individualizat al accesului, al codurilor, cardurilor, aplicațiilor și celorlalte credențiale electronice;

* protejarea automatelor de plată, lockerelor, echipamentelor și compartimentelor care conțin bunuri sau numerar;

* supraveghere video a accesurilor și zonelor de utilizare, cu respectarea vieții private;

* sisteme de alarmare la efracție, vandalism, sabotaj sau deschiderea neautorizată a echipamentelor;

* monitorizare la distanță și stabilirea unor timpi de verificare și intervenție corespunzători nivelului de risc;

* proceduri de funcționare în caz de întrerupere a energiei, comunicațiilor sau sistemului de control acces;

* mijloace prin care utilizatorul poate solicita ajutor sau raporta imediat un incident;

* păstrarea jurnalelor de acces și a evenimentelor tehnice, precum și verificarea periodică a drepturilor de acces.

5.12. Unități care comercializează băuturi alcoolice, produse din tutun și alte produse accizabile

Se propune includerea unităților care comercializează băuturi alcoolice, produse din tutun și alte produse accizabile, în special atunci când funcționează în program prelungit, nocturn sau non-stop.

Sunt avute în vedere:

* magazine alimentare cu alcool și tutun;

* minimarketuri;

* magazine mixte;

* magazine de cartier cu program prelungit;

* magazine non-stop;

* tutungerii;

* magazine specializate în băuturi alcoolice;

* magazine din stații de carburanți;

* puncte de vânzare cu alcool/tutun în zone turistice;

* puncte de vânzare cu program nocturn.

Motivare

Aceste unități comercializează produse accizabile, ușor valorificabile și frecvent vizate pentru sustrageri. În multe cazuri, gestionează numerar, au acces public direct și funcționează în program prelungit sau nocturn.

Vânzarea băuturilor alcoolice poate genera riscuri suplimentare privind conflictele, tulburarea ordinii, agresiunile asupra personalului și incidentele în proximitatea punctului de vânzare.

În cazul acestor unități, criteriul suprafeței nu este suficient pentru aprecierea riscului, întrucât un magazin de mici dimensiuni, cu program nocturn și produse accizabile, poate avea un nivel de expunere superior unui spațiu de vânzare mai mare, dar cu activitate obișnuită și program de zi.

Regim propus

Analiza de risc să fie obligatorie dacă este îndeplinit cel puțin unul dintre următoarele criterii:

* funcționare după ora 22:00;

* funcționare în regim non-stop;

* comercializare predominantă de alcool, tutun sau produse accizabile;

* stocuri semnificative de produse accizabile;

* acces direct din stradă;

* personal unic pe tură;

* amplasare în zonă turistică, gară, autogară, zonă de divertisment sau zonă cu trafic pietonal ridicat;

* existența unor incidente anterioare de furt, tâlhărie, agresiune sau tulburare a ordinii publice.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului și protejarea elementelor vulnerabile ale spațiului de vânzare;

* protejarea casei de marcat, a numerarului și a echipamentelor de depozitare temporară a valorilor;

* protejarea stocurilor de băuturi alcoolice, produse din tutun și alte produse accizabile;

* sistem de alarmare la efracție pentru spațiile vulnerabile și zonele de depozitare;

* supraveghere video a accesului, zonei de vânzare, casei de marcat și exteriorului imediat, cu respectarea legislației;

* buton sau sistem de alarmare în caz de amenințare pentru personal, atunci când riscul o justifică;

* proceduri de limitare a numerarului disponibil și de depunere periodică a acestuia;

* proceduri pentru tâlhărie, agresiune, conflicte, persoane aflate sub influența alcoolului și protecția personalului din tura de noapte.

5.13. Operatori de deratizare, dezinsecție și dezinfecție (DDD)

Se propune includerea operatorilor care desfășoară activități de deratizare, dezinsecție și dezinfecție în categoria unităților pentru care analiza de risc la securitate fizică este obligatorie atunci când aceștia depozitează, manipulează, transportă sau utilizează produse biocide, substanțe toxice, periculoase ori cu regim special.

Domeniu de aplicare

Sunt avute în vedere firmele de deratizare, dezinsecție și dezinfecție, operatorii care dețin spații de depozitare pentru produse biocide, precum și operatorii care transportă sau utilizează asemenea produse în cadrul serviciilor prestate.

Motivare

Accesul neautorizat, furtul, manipularea necorespunzătoare sau depozitarea improprie a produselor biocide și a substanțelor periculoase pot produce consecințe asupra sănătății publice, siguranței persoanelor și mediului. Riscul depășește pierderea patrimonială și poate include intoxicări, contaminări, utilizări ilegale și incidente de mediu.

Regim propus

Analiza de risc la securitate fizică este obligatorie dacă operatorul îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

* deține sau administrează un spațiu de depozitare pentru produse biocide ori substanțe periculoase;

* utilizează produse toxice, periculoase sau cu regim special;

* transportă cantități destinate activității profesionale;

* permite accesul mai multor angajați, colaboratori sau subcontractori la spațiile de depozitare;

* funcționează în spații cu acces comun, acces public ori accesuri multiple;

* a înregistrat incidente de securitate, pierderi, sustrageri sau acces neautorizat.

Cerințe minimale orientative

* controlul accesului în spațiile de depozitare;

* protejarea produselor biocide și a substanțelor periculoase;

* evidența intrărilor, ieșirilor și persoanelor care au acces;

* sistem de alarmare la efracție pentru spațiile de depozitare;

* supravegherea accesurilor și a zonelor de depozitare, în condițiile legii;

* proceduri pentru transport, predare-primire și intervenție în caz de incident;

* limitarea accesului la personal autorizat și instruit.

5.14. Dispecerate de monitorizare a sistemelor de alarmare

Se propune includerea dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare în categoria unităților pentru care se stabilesc cerințe minimale de securitate și pentru care analiza de risc la securitatea fizică este obligatorie, distinct pentru fiecare locație.

Domeniu de aplicare

Sunt avute în vedere:

• dispeceratele de monitorizare care prestează servicii pentru beneficiari;
• dispeceratele organizate pentru monitorizarea obiectivelor proprii ale unei unități sau ale unui grup de unități;
• dispeceratele organizate de poliția locală;
• centrele de rezervă și locațiile secundare care pot prelua activitatea unui dispecerat;
• spațiile în care se recepționează, verifică, procesează, stochează sau transmit semnale de alarmă ori se coordonează intervenția la evenimente.

Nu sunt avute în vedere dispeceratele structurilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională exceptate potrivit legii.

Motivare

Dispeceratele de monitorizare reprezintă infrastructuri critice pentru continuitatea serviciilor de securitate. Acestea recepționează și procesează în timp real alarme de efracție, jaf, incendiu, pericol pentru viață și evenimente tehnice, coordonează echipajele de intervenție și gestionează date sensibile privind obiectivele monitorizate, persoanele de contact, codurile și procedurile de intervenție.

Atacarea, sabotarea, evacuarea ori indisponibilizarea unui dispecerat poate afecta simultan un număr mare de obiective și poate împiedica recepționarea alarmelor sau coordonarea intervenției. Riscurile dispeceratului sunt distincte de cele ale unui sediu administrativ obișnuit și nu pot fi evaluate suficient prin analiza generală a clădirii ori a societății.

Centrul de rezervă constituie o componentă esențială a serviciului și trebuie evaluat separat atunci când funcționează la o altă adresă.

Regim propus

Analiza de risc la securitatea fizică trebuie să fie obligatorie și distinctă pentru fiecare locație în care funcționează un dispecerat de monitorizare, anterior avizării și începerii activității. Analiza generală a sediului societății nu poate înlocui analiza dispeceratului, chiar dacă acesta funcționează în aceeași clădire.

Analiza trebuie revizuită înainte de mutarea dispeceratului, schimbarea platformei de monitorizare ori a centrului de rezervă, mutarea camerei serverelor, modificarea accesurilor sau a anvelopei de securitate, schimbarea soluției de alimentare ori comunicație, externalizarea unor componente esențiale sau creșterea capacității declarate cu mai mult de 25%.

Centrul principal și centrul de rezervă trebuie să fie evaluate separat și să poată asigura continuitatea recepționării și procesării alarmelor fără pierderea evenimentelor.

Cerințe minimale orientative

• separarea fizică a dispeceratului de spațiile administrative, spațiile destinate publicului, vestiare, depozite, garaje și alte activități fără legătură cu funcționarea centrului;
• interzicerea accesului publicului în sala operatorilor, camera serverelor și spațiile tehnice;
• realizarea accesului principal printr-un vestibul de securitate cu două uși controlate, care să nu poată fi deschise simultan, cu excepția evacuării de urgență;
• protejarea anvelopei dispeceratului, a camerei serverelor, a echipamentelor de comunicație și a surselor de alimentare potrivit nivelului superior de securitate aplicabil conform SR EN 50518;
• uși de acces cu rezistență la efracție de minimum clasa RC3 și protejarea vitrajelor expuse prin soluții certificate, adaptate riscului;
• control nominal și individualizat al accesului, păstrarea jurnalelor de acces pentru minimum 12 luni și acordarea separată a drepturilor pentru sala operatorilor și spațiile tehnice;
• sistem de alarmare împotriva efracției și jafului cel puțin de gradul 3, buton fix de alarmare silențioasă la fiecare post de operator și dispozitive portabile pentru personalul care se deplasează în zonele tehnice;
• transmiterea alarmelor proprii ale dispeceratului către un alt dispecerat avizat sau către centrul de rezervă amplasat într-o locație distinctă;
• supravegherea video a exteriorului, traseelor de acces, vestibulului, tuturor accesurilor și spațiilor tehnice, fără înregistrarea lizibilă a informațiilor afișate pe ecranele operatorilor;
• prezența permanentă a minimum două persoane autorizate și dimensionarea personalului în funcție de numărul abonaților, volumul evenimentelor, platformele operate și echipajele coordonate;
• alimentare normală, surse neîntreruptibile și grup electrogen cu pornire automată, dimensionat pentru funcționarea sarcinii esențiale pentru minimum 24 de ore;
• climatizare principală și soluție de rezervă pentru sala operatorilor și camera serverelor, cu semnalarea automată a depășirii temperaturii, prezenței apei, fumului și defectării climatizării;
• minimum două căi independente de comunicație pentru recepționarea alarmelor și minimum două mijloace independente pentru comunicarea cu echipajele de intervenție;
• funcționarea redundantă a platformelor, sincronizarea timpului, înregistrarea acțiunilor operatorilor, separarea rețelelor operaționale de cele administrative, autentificare multifactor pentru accesul de la distanță și copii de siguranță protejate;
• existența unui centru de rezervă la o adresă diferită, capabil să preia întreaga activitate în maximum 5 minute, fără pierderea alarmelor;
• testarea trimestrială a transferului către centrul de rezervă și efectuarea cel puțin anuală a unui test prin preluarea efectivă a activității pentru minimum două ore;
• stabilirea și declararea capacității maxime de abonați, conexiuni, alarme procesate simultan, operatori și echipaje, precum și interzicerea conectării de noi abonați atunci când capacitatea ori timpii de procesare și intervenție nu mai pot fi respectați;
• proceduri scrise pentru toate tipurile de alarmă, pierderea comunicației, căderea platformei, întreruperea alimentării, evacuarea centrului, atacul cibernetic, accesul neautorizat la date și preluarea activității de către centrul de rezervă;
• păstrarea convorbirilor și a înregistrărilor video pentru minimum 30 de zile, a jurnalelor tehnice și de acces pentru minimum 12 luni și a datelor incidentelor majore pentru minimum 3 ani;
• inițierea transferului către centrul de rezervă și suspendarea conectării de noi abonați atunci când platforma, comunicațiile, alimentarea, personalul minim, anvelopa de securitate ori centrul de rezervă nu mai asigură continuitatea serviciului.

6. Obiective cu funcțiuni mixte

Se propune introducerea noțiunii de obiectiv cu funcțiuni mixte.

În cazul obiectivelor în care se desfășoară mai multe activități, dintre care cel puțin una intră în categoria celor cu cerințe minimale de securitate, analiza de risc la securitate fizică trebuie să acopere întregul obiectiv sau cel puțin zonele funcționale care generează riscul.

Exemple de obiective cu funcțiuni mixte:

* unitate de cazare cu restaurant, bar sau sală de evenimente;

* unitate de cazare cu parcare administrată;

* clinică medicală cu laborator propriu;

* farmacie cu depozit propriu;

* magazin alimentar cu alcool și tutun, program nocturn și casierie;

* spațiu de vânzare cu locker-e sau puncte automate de preluare/predare.

Această abordare este necesară pentru evitarea interpretării potrivit căreia o activitate cu risc special poate fi exclusă de la analiza de risc doar pentru că este desfășurată în cadrul unui obiectiv principal care, privit izolat, ar putea avea un regim mai simplu.

7. Protejarea bunurilor expuse și a elementelor de acces

Se propune înlocuirea formulărilor restrictive referitoare la expunerea bunurilor prin suprafețe vitrate și la încuietorile ușilor și ferestrelor exterioare cu un text mai clar, care să nu lase loc interpretărilor.

Formulare propusă

Articol propus – protejarea bunurilor expuse și a elementelor de acces

(1) Bunurile și valorile aflate în spațiile unității trebuie protejate astfel încât să nu poată fi sustrase cu ușurință prin spargerea, forțarea, deschiderea neautorizată sau utilizarea necorespunzătoare a elementelor de închidere ale perimetrului.

(2) În afara programului de lucru, bunurile și valorile vizibile din exterior se păstrează numai în zone protejate prin mijloace mecanice, electronice, organizatorice sau prin pază umană, stabilite potrivit nivelului de risc.

(3) Prin bunuri și valori, în sensul prezentului articol, se înțeleg inclusiv numerarul, produsele accizabile, medicamentele, substanțele cu regim special, echipamentele de valoare, bunurile ușor valorificabile și bunurile aparținând terților aflate în custodia unității.

(4) Ușile, ferestrele, vitrinele, porțile, accesurile secundare, accesurile tehnice și celelalte elemente prin care se poate pătrunde în unitate trebuie asigurate astfel încât să întârzie pătrunderea neautorizată și să permită detectarea, verificarea ori intervenția în timp util.

(5) Măsurile de protecție se stabilesc prin analiza de risc la securitate fizică, ținând cont de natura bunurilor, amplasarea acestora, accesibilitatea din exterior, programul unității, existența pazei umane, timpul estimat de intervenție și consecințele producerii unui incident.

(6) Paza umană și programul permanent nu înlocuiesc, prin ele însele, obligația de protejare a accesurilor și a elementelor vulnerabile, ci se iau în calcul la stabilirea măsurilor concrete de securitate.

Explicația modificării

Formulările care se referă exclusiv la „suprafețe vitrate exterioare”, „uși” și „ferestre exterioare” sunt insuficiente, deoarece vulnerabilitățile reale pot include și vitrine, porți, accesuri secundare, accesuri tehnice, zone de încărcare-descărcare, elemente mobile de închidere, spații cu acces automatizat sau alte puncte prin care se poate pătrunde în unitate.

De asemenea, existența pazei fizice sau funcționarea în program permanent nu trebuie să fie interpretată ca o exonerare de la obligația protejării accesurilor și elementelor vulnerabile. Paza umană trebuie să completeze măsurile mecanice, electronice și organizatorice, nu să le înlocuiască automat.

8. Reglementarea activității evaluatorilor de risc la securitatea fizică și a analizelor de risc

Prezentul capitol reunește într-un cadru unitar dispozițiile privind analiza de risc la securitatea fizică, abilitarea și activitatea evaluatorilor, organizarea RNERSF, elaborarea, implementarea, revizuirea și controlul analizelor. Pentru evitarea dublărilor, regulile privind planul de măsuri, termenele de implementare, revizuirea și grilele de evaluare sunt reglementate în articolele de mai jos și nu se mai repetă în capitole distincte.

8.1. Modificarea articolului 2 – fundamentarea măsurilor de securitate

Articolul 2 alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(3) Adoptarea măsurilor de securitate se fundamentează prin evaluarea riscului la securitatea fizică, materializată, după caz:

a) prin analiza de risc la securitatea fizică, pentru unitățile cărora le sunt aplicabile cerințe minimale de securitate prevăzute în anexa nr. 1;

b) prin fișa de securitate, pentru unitățile cărora nu le sunt aplicabile cerințe minimale de securitate, în condițiile Legii.”

8.2. Introducerea Secțiunii 1¹ – Analiza de risc, evaluatorii de risc și RNERSF

Articolul 2¹ – Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

a) analiză de risc reprezintă documentația elaborată de evaluatorul de risc la securitatea fizică pentru o unitate căreia îi sunt aplicabile cerințe minimale de securitate;

b) analiză inițială reprezintă analiza efectuată pentru prima dată la un obiectiv sau după încetarea valabilității ori anularea analizei anterioare;

c) revizuire reprezintă reevaluarea analizei existente ca urmare a intervenirii uneia dintre situațiile prevăzute de lege;

d) obiectiv evaluat reprezintă imobilul, incinta, perimetrul, punctul de lucru, ansamblul de clădiri sau zona funcțională pentru care se efectuează analiza;

e) inspecție a amplasamentului reprezintă activitatea desfășurată personal de evaluator la obiectiv, în scopul identificării configurației, activităților, valorilor, amenințărilor, vulnerabilităților și măsurilor de securitate existente;

f) incident relevant de securitate fizică reprezintă furtul, tentativa de furt, tâlhăria, tentativa de tâlhărie, agresiunea, vandalismul, sabotajul, pătrunderea neautorizată, dispariția valorilor, atacul asupra sistemelor de securitate sau orice alt eveniment care evidențiază apariția ori modificarea unui risc;

g) parametri interni reprezintă activitățile, programul, valorile, fluxurile, numărul de persoane, organizarea, configurația și măsurile existente în interiorul unității;

h) parametri externi reprezintă criminalitatea, vecinătățile, căile de acces, caracteristicile zonei, timpul de intervenție, amenințările și celelalte împrejurări din exteriorul unității;

i) omisiune semnificativă reprezintă lipsa ori descrierea incorectă a unei informații care poate modifica încadrarea unității, nivelul riscului, măsurile stabilite sau termenul de implementare;

j) cod unic al analizei reprezintă identificatorul atribuit analizei prin registrul special al evaluatorului;

k) entitatea evaluatorului reprezintă societatea sau forma de organizare în cadrul căreia evaluatorul este angajat ori conducător și care este înscrisă în RNERSF;

l) RNERSF reprezintă Registrul național al evaluatorilor de risc la securitatea fizică, organizat și administrat de Inspectoratul General al Poliției Române.

Articolul 2² – Domeniul de aplicare

(1) Analiza de risc este obligatorie pentru fiecare obiectiv căruia îi sunt aplicabile una sau mai multe categorii de cerințe minimale prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Atunci când o unitate desfășoară mai multe activități reglementate distinct, analiza tratează separat fiecare activitate și stabilește:

a) zonele funcționale comune;

b) zonele funcționale distincte;

c) cerințele aplicabile fiecărei zone;

d) măsurile comune și măsurile specifice;

e) responsabilitatea implementării.

(3) Dacă mai multe unități funcționează în aceeași incintă, analiza poate fi comună numai pentru perimetrul, accesurile și sistemele exploatate în comun.

(4) Pentru spațiile proprii fiecărei unități se aplică cerințele categoriei în care aceasta se încadrează.

(5) Simplul fapt că două unități funcționează în același imobil nu determină aplicarea tuturor cerințelor categoriei mai stricte în spațiile care sunt separate fizic și funcțional.

Abilitarea evaluatorilor

Articolul 2³ – Solicitarea abilitării

(1) Persoana care solicită abilitarea ca evaluator de risc la securitatea fizică depune la Inspectoratul General al Poliției Române o cerere în format electronic.

(2) Cererea este însoțită de:

a) copia actului de identitate;

b) documentele privind cetățenia, dacă este cazul;

c) certificatul de competențe profesionale pentru ocupația de evaluator de risc la securitatea fizică;

d) certificatul de cazier judiciar sau acordul pentru obținerea acestuia de către Poliția Română;

e) fișa de aptitudine medicală;

f) curriculum vitae;

g) contractul individual de muncă, actul de numire, certificatul constatator ori alt document care dovedește calitatea de angajat sau conducător;

h) certificatul constatator al entității, în formă extinsă, din care rezultă că aceasta este în funcțiune și are înscris codul CAEN 7112 și/sau 8009;

i) datele de contact ale solicitantului;

j) declarația privind entitatea unică în numele căreia va desfășura activitatea;

k) declarația privind cunoașterea incompatibilităților și obligațiilor legale;

l) specimenul de semnătură;

m) fotografia necesară identificării în registru;

n) dovada recunoașterii calificării profesionale, în cazul calificărilor obținute în alt stat.

(3) Documentele emise într-un alt stat se depun însoțite de traducere autorizată în limba română.

(4) IGPR poate solicita completarea documentației o singură dată, indicând în mod concret documentele ori informațiile lipsă.

(5) Solicitantul completează documentația în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare.

(6) Necompletarea documentației în termen determină clasarea cererii, fără a împiedica depunerea unei noi solicitări.

Articolul 2⁴ – Verificarea și soluționarea cererii

(1) IGPR verifică îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege.

(2) Cererea completă se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(3) Abilitarea se acordă prin dispoziție a inspectorului general al Poliției Române sau a persoanei desemnate de acesta.

(4) Dispoziția cuprinde:

a) numele evaluatorului;

b) numărul unic RNERSF;

c) entitatea în numele căreia desfășoară activitatea;

d) data înscrierii;

e) statutul activ;

f) eventualele mențiuni sau limitări rezultate din recunoașterea unei calificări.

(5) Respingerea se motivează și se comunică solicitantului.

(6) Dispoziția poate fi contestată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(7) Evaluatorul poate începe activitatea numai după publicarea statutului activ în RNERSF.

Articolul 2⁵ – Aptitudinea medicală

(1) Aptitudinea medicală se dovedește prin fișă de aptitudine emisă de un medic de medicina muncii, care conține mențiunea:

„Apt pentru exercitarea activității de evaluator de risc la securitatea fizică”.

(2) La momentul depunerii cererii, fișa de aptitudine nu trebuie să fie mai veche de 12 luni.

(3) Evaluatorul are obligația de a reînnoi dovada aptitudinii medicale la interval de cel mult 2 ani.

(4) Evaluatorul comunică IGPR, în termen de 5 zile calendaristice, orice document medical prin care este declarat inapt temporar sau permanent.

(5) Pe durata inaptitudinii temporare, statutul evaluatorului în RNERSF se suspendă.

(6) Pierderea definitivă a aptitudinii medicale determină radierea din RNERSF.

Organizarea RNERSF

Articolul 2⁶ – Conținutul RNERSF

(1) RNERSF se administrează în format electronic de IGPR.

(2) Registrul cuprinde cel puțin:

a) numele și prenumele evaluatorului;

b) numărul unic RNERSF;

c) data abilitării;

d) statutul evaluatorului;

e) entitatea în numele căreia desfășoară activitatea;

f) codul unic de identificare al entității;

g) localitatea și județul sediului entității;

h) datele profesionale de contact;

i) data începerii, suspendării, reactivării sau încetării activității;

j) dispozițiile de suspendare și radiere;

k) numărul analizelor anulate;

l) alte mențiuni necesare exercitării controlului.

(3) Statutul poate fi:

a) activ;

b) suspendat la cerere;

c) suspendat de drept;

d) suspendat prin dispoziție;

e) radiat.

(4) Sunt publice următoarele date:

a) numele și prenumele;

b) numărul RNERSF;

c) statutul;

d) entitatea în numele căreia desfășoară activitatea;

e) localitatea și județul;

f) data abilitării;

g) data suspendării sau radierii.

(5) Datele privind domiciliul, actul de identitate, situația medicală, cazierul, contractele și documentele de control nu sunt publice.

Articolul 2⁷ – Entitatea unică

(1) Evaluatorul desfășoară activitatea numai în numele entității înscrise în RNERSF.

(2) Este interzisă:

a) semnarea analizelor prin altă societate;

b) emiterea analizelor în nume propriu, dacă evaluatorul nu este înscris prin forma respectivă de organizare;

c) folosirea numărului RNERSF de către o altă persoană;

d) cesionarea ori împrumutarea dreptului de semnătură;

e) elaborarea simultană a analizelor prin două sau mai multe entități.

(3) La schimbarea entității, evaluatorul notifică IGPR în termenul legal de 15 zile.

(4) Notificarea este însoțită de:

a) documentul privind încetarea raportului cu vechea entitate;

b) documentul privind raportul cu noua entitate;

c) certificatul constatator al noii entități;

d) declarația privind inexistența activității simultane.

(5) Evaluatorul nu poate semna analize prin noua entitate înaintea actualizării RNERSF.

(6) Analizele aflate în lucru la data schimbării entității:

a) se finalizează prin vechea entitate înainte de încetarea raportului; sau

b) se reiau în baza unui contract nou, prin noua entitate, cu acordul scris al beneficiarului.

Articolul 2⁸ – Actualizarea datelor

(1) Evaluatorul notifică IGPR în termen de 15 zile calendaristice despre schimbarea:

a) numelui;

b) datelor de contact;

c) domiciliului profesional;

d) entității;

e) funcției deținute în cadrul entității;

f) situației juridice a entității;

g) oricărei informații care influențează îndeplinirea condițiilor de abilitare.

(2) Entitatea notifică IGPR în termen de 15 zile despre încetarea raportului cu evaluatorul.

(3) Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, evaluatorul confirmă electronic corectitudinea datelor înscrise în RNERSF.

(4) Lipsa confirmării anuale nu determină automat radierea, dar constituie motiv pentru verificarea situației evaluatorului.

Începerea analizei

Articolul 2⁹ – Contractul și decizia internă

(1) Activitățile de evaluare încep numai după:

a) încheierea contractului de prestări servicii dintre beneficiar și entitatea evaluatorului; sau

b) emiterea deciziei scrise a conducătorului beneficiarului, în cazul evaluării interne.

(2) Contractul sau decizia trebuie să cuprindă cel puțin:

a) datele părților;

b) identificarea evaluatorului și numărul RNERSF;

c) identificarea obiectivului și adresa;

d) activitățile desfășurate;

e) tipul analizei: inițială sau revizuire;

f) obligația beneficiarului de a furniza date reale;

g) obligația de permitere a accesului în toate zonele relevante;

h) obligația de confidențialitate;

i) termenul de realizare;

j) condițiile de predare;

k) persoanele de contact;

l) interdicțiile privind conflictul de interese;

m) obligațiile privind păstrarea documentației.

(3) Contractul nu poate limita independența profesională a evaluatorului.

(4) Sunt nule clauzele prin care:

a) beneficiarul stabilește anticipat nivelul riscului;

b) beneficiarul interzice consemnarea unei vulnerabilități;

c) plata este condiționată de eliminarea unei măsuri;

d) evaluatorul este obligat să recomande un anumit furnizor, produs sau serviciu.

Articolul 2¹⁰ – Angajamentul de confidențialitate

(1) Înaintea inspecției amplasamentului, evaluatorul și beneficiarul semnează angajamentul de confidențialitate.

(2) Angajamentul cuprinde cel puțin:

a) categoriile de informații protejate;

b) scopul pentru care informațiile pot fi utilizate;

c) interdicția divulgării către terți;

d) protecția documentelor letrice și electronice;

e) persoanele auxiliare care pot avea acces;

f) obligația de returnare sau distrugere a copiilor;

g) durata obligației după încetarea contractului;

h) excepțiile privind furnizarea informațiilor către poliție, instanțe sau alte autorități competente;

i) răspunderea părților.

(3) Persoanele auxiliare utilizate de evaluator semnează angajamente individuale de confidențialitate.

(4) Angajamentul se păstrează împreună cu documentația analizei.

Articolul 2¹¹ – Declarația de incompatibilitate

(1) Anterior semnării contractului și la predarea analizei, evaluatorul și reprezentantul legal al entității evaluatorului semnează o declarație privind inexistența incompatibilităților.

(2) Declarația confirmă că entitatea evaluatorului:

a) nu are în derulare cu beneficiarul contracte de pază și protecție;

b) nu are în derulare contracte de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a sistemelor de alarmare;

c) nu a încheiat asemenea contracte în perioada efectuării analizei;

d) nu va încheia asemenea contracte pe durata termenului de implementare a măsurilor.

(3) Beneficiarul declară contractele de pază, monitorizare, proiectare, instalare și mentenanță aflate în derulare.

(4) Dacă apare o situație de incompatibilitate în timpul elaborării:

a) evaluatorul încetează activitățile;

b) notifică beneficiarul și IGPR;

c) analiza nu se predă;

d) beneficiarul contractează un alt evaluator.

(5) Declarațiile se înscriu în registrul special și se păstrează minimum 10 ani.

Inspecția și elaborarea analizei

Articolul 2¹² – Inspecția personală

(1) Evaluatorul efectuează personal inspecția obiectivului.

(2) Este interzisă elaborarea exclusiv:

a) pe baza fotografiilor transmise de beneficiar;

b) prin videoconferință;

c) pe baza planurilor cadastrale;

d) pe baza unei analize anterioare;

e) prin delegarea inspecției către o persoană fără calitatea de evaluator.

(3) Persoanele auxiliare pot efectua măsurători sau activități tehnice numai în prezența ori sub coordonarea directă a evaluatorului.

(4) Inspecția se consemnează într-un proces-verbal care cuprinde:

a) data și intervalul orar;

b) evaluatorul;

c) reprezentantul beneficiarului;

d) adresa obiectivului;

e) zonele inspectate;

f) zonele la care accesul a fost refuzat sau imposibil;

g) documentele consultate;

h) sistemele și măsurile verificate;

i) limitările identificate;

j) semnăturile participanților.

(5) Dacă accesul la o zonă relevantă este refuzat, evaluatorul nu finalizează analiza până la efectuarea inspecției complete.

(6) În cazul unui pericol imediat, evaluatorul informează în scris conducătorul unității înainte de finalizarea raportului.

Articolul 2¹³ – Etapele obligatorii

Analiza cuprinde în mod obligatoriu următoarele etape:

a) stabilirea contextului intern și extern;

b) identificarea unității și a activităților;

c) stabilirea categoriei și cerințelor minimale aplicabile;

d) identificarea zonelor funcționale;

e) identificarea persoanelor, bunurilor și valorilor expuse;

f) identificarea amenințărilor;

g) identificarea vulnerabilităților;

h) analizarea incidentelor anterioare;

i) evaluarea măsurilor existente;

j) estimarea probabilității;

k) estimarea impactului;

l) determinarea nivelului riscului inițial;

m) compararea cu nivelul de risc acceptabil;

n) stabilirea măsurilor de tratare;

o) estimarea riscului rezidual;

p) stabilirea termenelor de implementare;

q) stabilirea condițiilor de revizuire;

r) întocmirea și predarea documentației.

Articolul 2¹⁴ – Documentația analizei

(1) Documentația cuprinde:

a) contractul sau decizia internă;

b) angajamentul de confidențialitate;

c) declarațiile de incompatibilitate;

d) procesul-verbal de inspecție;

e) documentele și datele furnizate de beneficiar;

f) planurile și releveele utilizate;

g) fișele de identificare a zonelor funcționale;

h) grila de evaluare aplicabilă;

i) calculele și justificările;

j) raportul de evaluare și tratare;

k) planul de măsuri;

l) procesul-verbal de predare;

m) documentele privind revizuirile;

n) corespondența relevantă.

(2) Raportul de evaluare și tratare cuprinde cel puțin:

a) datele unității;

b) datele obiectivului;

c) datele evaluatorului și entității;

d) codul unic al analizei;

e) categoria de cerințe minimale;

f) descrierea obiectivului;

g) zonele funcționale;

h) activitățile și fluxurile;

i) amenințările și vulnerabilitățile;

j) măsurile existente;

k) rezultatele grilei;

l) nivelul riscului inițial;

m) măsurile obligatorii;

n) măsurile recomandate;

o) riscul rezidual estimat;

p) termenele de implementare;

q) situațiile care determină revizuirea;

r) concluzia privind încadrarea riscului.

(3) Măsurile obligatorii se separă clar de recomandările facultative.

(4) Pentru fiecare măsură obligatorie se precizează:

a) riscul tratat;

b) cerința legală ori tehnică;

c) zona de implementare;

d) responsabilul;

e) termenul calendaristic;

f) dovada necesară pentru confirmarea implementării.

Articolul 2¹⁵ – Codul unic al analizei

(1) Fiecărei analize îi este atribuit un cod unic.

(2) Codul este format din:

a) numărul RNERSF;

b) anul;

c) numărul curent din registrul evaluatorului;

d) indicativul „I” pentru analiza inițială sau „R” pentru revizuire.

(3) Exemplu de cod:

RNERSF-01234/2026/0058-I

(4) Codul se înscrie:

a) pe copertă;

b) în raport;

c) pe planul de măsuri;

d) pe procesul-verbal de predare;

e) în registrul evaluatorului;

f) în extrasul transmis IGPR.

(5) O analiză nu poate utiliza codul altei analize.

(6) Revizuirea primește cod nou și menționează codul documentului revizuit.

Implementarea măsurilor

Articolul 2¹⁶ – Termenele de implementare

(1) Termenul general de implementare a măsurilor este de maximum 90 de zile calendaristice de la predarea analizei.

(2) Măsurile care pot fi implementate prin decizii, proceduri, instruire, organizarea accesului, limitarea numerarului ori schimbarea modului de lucru se implementează în maximum 30 de zile.

(3) Măsurile destinate înlăturării unui pericol grav și imediat pentru viața ori integritatea persoanelor se implementează în maximum 15 zile.

(4) Pentru lucrările care necesită:

a) proiect tehnic;

b) autorizație de construire;

c) avize;

d) modificări structurale;

e) procedură de achiziție publică;

termenul poate fi stabilit la maximum 180 de zile.

(5) Până la implementarea măsurilor definitive, evaluatorul stabilește măsuri compensatorii.

(6) Măsurile compensatorii pot include:

a) pază fizică suplimentară;

b) limitarea programului;

c) limitarea accesului;

d) reducerea valorilor;

e) transferuri mai frecvente ale numerarului;

f) închiderea temporară a unei zone;

g) monitorizare suplimentară;

h) iluminat provizoriu;

i) proceduri și instruiri speciale.

(7) Termenele încep să curgă de la data predării analizei.

Articolul 2¹⁷ – Prelungirea termenului

(1) Termenul poate fi prelungit numai în situații excepționale, neimputabile beneficiarului, cum sunt:

a) întârzierea eliberării unor avize sau autorizații;

b) proceduri de achiziție publică contestate;

c) imposibilitatea temporară de procurare a unor echipamente certificate;

d) lucrări structurale complexe;

e) evenimente de forță majoră;

f) imposibilitatea executării lucrărilor din cauze obiective documentate.

(2) Lipsa fondurilor, neinițierea la timp a procedurilor sau refuzul conducerii nu constituie motive excepționale.

(3) Cererea de prelungire se formulează înaintea expirării termenului.

(4) Cererea este însoțită de:

a) justificarea întârzierii;

b) dovezi;

c) stadiul implementării;

d) măsurile compensatorii;

e) noul calendar.

(5) Prelungirea este consemnată prin act adițional la raport, întocmit de evaluatorul care a elaborat analiza sau de un alt evaluator activ în RNERSF.

(6) Prelungirea se acordă o singură dată și nu poate depăși:

a) 90 de zile pentru măsurile tehnice;

b) 180 de zile pentru lucrări supuse autorizării sau achiziției publice.

(7) Actul adițional se înscrie în registru și se transmite unității de poliție competente.

Registrul special

Articolul 2¹⁸ – Organizarea registrului analizelor

(1) Fiecare evaluator ține un registru special individual al analizelor elaborate și revizuite.

(2) Registrul se ține în format electronic.

(3) Registrul cuprinde:

a) numărul curent;

b) codul unic;

c) numărul RNERSF;

d) entitatea evaluatorului;

e) contractul sau decizia internă;

f) beneficiarul;

g) codul unic de identificare al beneficiarului;

h) adresa obiectivului;

i) categoria de unitate;

j) data inspecției;

k) data finalizării;

l) data predării;

m) caracterul inițial sau de revizuire;

n) codul analizei anterioare;

o) termenul final de implementare;

p) măsurile compensatorii;

q) data și motivul prelungirii;

r) data și motivul revizuirii;

s) existența declarației de incompatibilitate;

t) existența angajamentului de confidențialitate;

u) anularea analizei, dacă este cazul;

v) observații.

(4) Registrul nu cuprinde:

a) planurile obiectivului;

b) codurile sistemelor;

c) parolele;

d) descrierea detaliată a vulnerabilităților;

e) datele privind traseele de transport;

f) alte informații care pot afecta securitatea beneficiarului.

(5) Înscrierea se efectuează cel târziu la data predării analizei.

(6) Înregistrările nu se șterg.

(7) Corectarea se realizează printr-o mențiune care păstrează:

a) informația inițială;

b) informația corectată;

c) data;

d) motivul;

e) semnătura electronică a evaluatorului.

(8) Registrul se păstrează minimum 10 ani.

Articolul 2¹⁹ – Transmiterea anuală la IGPR

(1) Până la 31 ianuarie, evaluatorul transmite IGPR extrasul registrului pentru anul precedent.

(2) Extrasul cuprinde informațiile prevăzute la art. 2¹⁸ alin. (3), cu excepția informațiilor confidențiale stabilite prin dispoziție a inspectorului general.

(3) Evaluatorul care nu a elaborat sau revizuit analize transmite o declarație de inactivitate.

(4) Extrasul se transmite:

a) prin platforma electronică administrată de IGPR; sau

b) până la operaționalizarea platformei, prin mijlocul electronic stabilit și publicat de IGPR.

(5) Extrasul este semnat electronic.

(6) IGPR poate verifica:

a) statutul evaluatorului la data elaborării;

b) entitatea prin care a lucrat;

c) existența incompatibilităților;

d) analizele emise în perioada suspendării;

e) numărul analizelor anulate;

f) continuitatea numerotării;

g) respectarea obligației de raportare.

(7) Transmiterea extrasului nu înlocuiește obligația evaluatorului de a prezenta documentația integrală la control.

Articolul 2²⁰ – Păstrarea documentației

(1) Evaluatorul și entitatea sa păstrează documentația pentru minimum 10 ani de la predare sau de la ultima revizuire.

(2) Beneficiarul păstrează exemplarul primit pe întreaga perioadă de aplicare și minimum 5 ani după înlocuire.

(3) Documentația electronică se păstrează:

a) criptat;

b) cu acces individualizat;

c) cu copii de siguranță;

d) cu evidența accesărilor;

e) în condiții care împiedică modificarea neautorizată.

(4) La încetarea raportului cu entitatea, evaluatorul predă documentația conform contractului și păstrează numai evidențele necesare respectării obligațiilor legale.

(5) În cazul încetării activității entității, documentația se predă:

a) beneficiarului; și

b) evaluatorului care a semnat-o, dacă acesta continuă activitatea;

sau se arhivează potrivit dispoziției IGPR.

Revizuirea

Articolul 2²¹ – Situațiile de revizuire

(1) Constituie modificări ale parametrilor interni sau externi:

a) schimbarea programului;

b) introducerea activității nocturne;

c) modificarea valorilor;

d) creșterea fluxului de persoane;

e) schimbarea numărului de angajați;

f) deschiderea unor accesuri;

g) schimbarea vecinătăților;

h) modificarea timpului de intervenție;

i) apariția unor amenințări;

j) modificarea nivelului criminalității;

k) schimbarea sistemelor de securitate;

l) introducerea activităților automatizate;

m) schimbarea destinației unor zone.

(2) Constituie modificări arhitecturale sau funcționale:

a) extinderea ori reducerea suprafeței;

b) recompartimentarea;

c) modificarea fațadei;

d) mutarea casieriei sau a seifului;

e) schimbarea depozitului;

f) modificarea circuitelor;

g) schimbarea activității principale sau secundare;

h) schimbarea categoriei de cerințe minimale;

i) mutarea echipamentelor esențiale;

j) schimbarea modalității de acces a publicului.

(3) Incidentul este relevant dacă:

a) a evidențiat o vulnerabilitate;

b) măsurile existente nu au funcționat;

c) s-au produs prejudicii;

d) au fost puse în pericol persoane;

e) a fost compromisă o zonă protejată;

f) s-a repetat un tip de incident;

g) au fost utilizate metode noi de atac.

(4) Excepția privind nerevizuirea în cazul identificării autorilor sau întreruperii incidentului se aplică numai dacă:

a) toate măsurile au funcționat potrivit proiectului;

b) nu a fost identificată o vulnerabilitate nouă;

c) nu a rezultat necesitatea modificării măsurilor;

d) concluzia este consemnată de beneficiar într-un raport intern.

(5) Revizuirea se înscrie distinct în registru și primește cod nou.

Controlul și anularea

Articolul 2²² – Controlul activității evaluatorilor

(1) Controlul poate fi:

a) tematic;

b) periodic;

c) efectuat ca urmare a unei sesizări;

d) efectuat în urma unui incident;

e) efectuat în cadrul controlului unității beneficiare.

(2) Polițistul competent poate solicita:

a) contractul;

b) angajamentul de confidențialitate;

c) declarațiile de incompatibilitate;

d) procesul-verbal de inspecție;

e) registrul;

f) raportul;

g) grilele și calculele;

h) documentele furnizate de beneficiar;

i) dovada predării;

j) actele de prelungire;

k) evidențele electronice relevante.

(3) Controlul trebuie să respecte confidențialitatea documentației.

(4) Evaluatorul și beneficiarul pun la dispoziție documentele în termenul stabilit, care nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare, cu excepția situațiilor urgente.

(5) În urma controlului se întocmește un proces-verbal care cuprinde:

a) documentele verificate;

b) constatările;

c) neconformitățile;

d) temeiul legal;

e) măsurile;

f) termenele;

g) mențiunile evaluatorului și beneficiarului.

Articolul 2²³ – Erorile remediabile

(1) Nu determină anularea, dacă nu au influențat evaluarea riscului:

a) erorile de redactare;

b) greșelile materiale;

c) datele de identificare scrise incomplet;

d) lipsa unor semnături pe anexe auxiliare;

e) numerotarea eronată;

f) alte neconformități formale.

(2) Pentru neconformitățile remediabile se acordă un termen de maximum 15 zile.

(3) Corectarea se face prin erată sau act de completare, fără modificarea nejustificată a concluziilor.

(4) Dacă neconformitatea a influențat încadrarea, nivelul riscului ori măsurile, se aplică procedura anulării.

Articolul 2²⁴ – Procedura anulării

(1) Dacă sunt identificate motive de anulare, structura de poliție întocmește un referat.

(2) Referatul cuprinde:

a) analiza vizată;

b) evaluatorul;

c) beneficiarul;

d) motivul legal;

e) constatările;

f) documentele probatorii;

g) efectele neconformităților.

(3) Referatul și documentele relevante se comunică evaluatorului și beneficiarului.

(4) Evaluatorul și beneficiarul pot formula observații în termen de 10 zile lucrătoare.

(5) Evaluatorul poate solicita audierea.

(6) Dispoziția de anulare se emite motivat de directorul general al DGPMB sau inspectorul-șef al inspectoratului județean.

(7) Dispoziția cuprinde:

a) analiza anulată;

b) codul unic;

c) motivele;

d) data producerii efectelor;

e) obligațiile beneficiarului;

f) obligațiile evaluatorului;

g) termenul pentru realizarea unei noi analize;

h) calea de atac.

(8) Dispoziția se comunică:

a) evaluatorului;

b) entității evaluatorului;

c) beneficiarului;

d) IGPR;

e) unității de poliție competente pentru obiectiv.

(9) Dispoziția se înscrie în RNERSF și în registrul analizelor.

(10) Dispoziția poate fi contestată potrivit Legii nr. 554/2004.

Articolul 2²⁵ – Efectele anulării

(1) Beneficiarul contractează realizarea unei noi analize în maximum 30 de zile de la comunicarea anulării.

(2) Noua analiză se efectuează de un alt evaluator, cu excepția situației în care anularea a fost determinată exclusiv de neîndeplinirea obligației beneficiarului de revizuire.

(3) Până la finalizarea noii analize:

a) măsurile existente se mențin;

b) măsurile de protecție nu pot fi reduse;

c) poliția poate dispune măsuri provizorii;

d) beneficiarul implementează măsurile urgente necesare protecției persoanelor și valorilor.

(4) Anularea nu înlătură răspunderea civilă, contravențională sau penală.

(5) Analizele întocmite în perioada suspendării sau cu încălcarea incompatibilităților sunt nule de drept și nu intră în procedura remedierii.

Suspendarea, radierea și reactivarea

Articolul 2²⁶ – Suspendarea la cerere

(1) Evaluatorul poate solicita suspendarea pentru o perioadă determinată sau nedeterminată.

(2) Pe durata suspendării:

a) nu poate încheia contracte;

b) nu poate efectua inspecții;

c) nu poate semna analize sau revizuiri;

d) nu poate emite acte de prelungire;

e) statutul este publicat în RNERSF.

(3) Analizele aflate în lucru se finalizează înainte de suspendare sau se preiau de alt evaluator prin contract nou.

Articolul 2²⁷ – Suspendarea pentru incompatibilitate

(1) Suspendarea se dispune atunci când evaluatorul desfășoară activități incompatibile potrivit legii.

(2) Suspendarea durează până la încetarea incompatibilității și actualizarea RNERSF.

(3) Evaluatorul prezintă documentele care dovedesc încetarea situației.

(4) Analizele elaborate în perioada incompatibilității sunt nule.

Articolul 2²⁸ – Suspendarea pentru anularea analizelor

(1) La anularea celei de-a treia analize într-o perioadă de 12 luni, IGPR dispune suspendarea evaluatorului.

(2) Perioada de referință se calculează de la data primei dispoziții definitive de anulare.

(3) Suspendarea se aplică pentru 12 luni.

(4) Pentru reactivare, evaluatorul trebuie să prezinte:

a) dovada parcurgerii unui program de perfecționare de minimum 40 de ore;

b) promovarea unei evaluări profesionale organizate sau recunoscute de IGPR;

c) dovada aptitudinii medicale;

d) declarația privind entitatea;

e) registrul actualizat.

(5) Dacă una dintre anulări este desființată definitiv, suspendarea se reanalizează.

Articolul 2²⁹ – Radierea

(1) Radierea se dispune:

a) la cerere;

b) în caz de deces;

c) la pierderea aptitudinii medicale definitive;

d) la condamnarea definitivă pentru o infracțiune intenționată;

e) la pierderea competenței profesionale recunoscute;

f) dacă evaluatorul nu mai îndeplinește condițiile privind entitatea;

g) în celelalte situații prevăzute de lege.

(2) Înaintea radierii din oficiu, evaluatorul este notificat și poate formula observații în 10 zile, cu excepția decesului.

(3) Radierea se dispune prin dispoziție motivată.

(4) Dispoziția se publică în RNERSF și se comunică evaluatorului și entității.

(5) Analizele legal elaborate anterior radierii rămân valabile, dacă nu există un motiv distinct de anulare.

Articolul 2³⁰ – Reactivarea

(1) Reactivarea după suspendarea la cerere se efectuează la solicitarea evaluatorului.

(2) Evaluatorul depune:

a) cererea;

b) fișa de aptitudine;

c) documentele entității;

d) declarația privind incompatibilitățile;

e) confirmarea datelor de contact.

(3) Reactivarea după suspendarea pentru incompatibilitate se efectuează numai după dovada încetării acesteia.

(4) Reactivarea după trei analize anulate se efectuează numai după îndeplinirea art. 2²⁸ alin. (4).

(5) Activitatea poate fi reluată numai după publicarea statutului activ.

Grilele de evaluare

Articolul 2³¹ – Grilele pe categorii

(1) Pentru fiecare categorie de unități prevăzută în anexa nr. 1 se utilizează o grilă distinctă.

(2) Grila cuprinde cel puțin:

a) categoria și subcategoria unității;

b) zonele funcționale;

c) amenințările;

d) vulnerabilitățile;

e) măsurile mecanofizice;

f) alarmarea;

g) supravegherea video;

h) controlul accesului;

i) paza fizică;

j) monitorizarea și intervenția;

k) procedurile;

l) continuitatea activității;

m) coeficienții de criminalitate;

n) probabilitatea;

o) impactul;

p) nivelul riscului;

q) riscul acceptabil;

r) măsurile de tratare.

(3) Pentru o unitate cu funcțiuni mixte se utilizează grilele tuturor categoriilor aplicabile.

(4) Se introduc grile distincte cel puțin pentru:

a) instituții de credit;

b) IFN-uri cu numerar;

c) puncte de schimb valutar;

d) case de amanet generale;

e) case de amanet cu bijuterii și metale prețioase;

f) unități de bijuterii;

g) magazine de arme și muniții;

h) servicii poștale;

i) stații de carburanți;

j) structuri individuale de vânzare peste 500 m²;

k) centre destinate activităților de comerț;

l) jocuri de noroc;

m) casierii și puncte de încasare;

n) automate care acumulează numerar;

o) centre de procesare;

p) dispecerate de monitorizare;

q) celelalte categorii introduse în anexa nr. 1.

(5) Grilele constituie anexe la prezentele norme.

(6) Modificarea structurii de calcul, a ponderilor sau a nivelului acceptabil se realizează numai prin modificarea normelor metodologice.

Platforma electronică

Articolul 2³² – Evidența electronică națională

(1) IGPR organizează o platformă electronică pentru:

a) abilitarea evaluatorilor;

b) actualizarea RNERSF;

c) transmiterea extraselor anuale;

d) emiterea codurilor unice;

e) evidența analizelor anulate;

f) suspendarea și radierea;

g) verificarea statutului evaluatorului;

h) comunicarea actelor administrative.

(2) Platforma nu stochează în mod obligatoriu întreaga analiză.

(3) Pot fi stocate:

a) datele de identificare;

b) codul analizei;

c) categoria unității;

d) adresa obiectivului;

e) data inspecției și predării;

f) termenul de implementare;

g) statutul analizei;

h) actele de control.

(4) Accesul la datele nepublice este limitat la personalul competent al Poliției Române.

(5) Orice acces, modificare sau export este jurnalizat.

8.3. Modificarea articolului 99¹ – modelele și instrucțiunile publicate de IGPR

Articolul 99¹ se modifică și va avea următorul cuprins:

„Articolul 99¹

(1) Inspectoratul General al Poliției Române publică pe pagina instituției:

a) modelele documentelor utilizate în activitatea de pază;

b) modelul cererii de abilitare;

c) modelul angajamentului de confidențialitate;

d) modelul declarației de incompatibilitate;

e) modelul procesului-verbal de inspecție;

f) modelul registrului special;

g) formatul extrasului anual;

h) modelele privind suspendarea, radierea și reactivarea;

i) instrucțiunile tehnice pentru utilizarea platformei.

(2) Modelele publicate nu pot modifica ori completa condițiile substanțiale prevăzute de lege și de prezentele norme.”

8.4. Modificarea articolului 100 – anexele normelor metodologice

Articolul 100 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Articolul 100

Anexele nr. 1–5, 6A, 6B, 7, 8A–8E și anexele privind grilele de evaluare fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.”

Noile anexe sunt:

• Anexa nr. 8A – Cererea de abilitare;
• Anexa nr. 8B – Angajamentul de confidențialitate;
• Anexa nr. 8C – Declarația privind incompatibilitățile;
• Anexa nr. 8D – Procesul-verbal de inspecție;
• Anexa nr. 8E – Registrul special al analizelor.

8.5. Completarea contravențiilor din HG nr. 301/2012

La articolul 3 din HG nr. 301/2012 se introduc următoarele contravenții:

Constituie contravenție, dacă fapta nu este săvârșită în asemenea condiții încât să constituie infracțiune:

a) netransmiterea extrasului anual al registrului;

b) transmiterea unor informații false în extras;

c) nerespectarea obligației de păstrare a documentației;

d) nerespectarea continuității numerotării analizelor;

e) utilizarea aceluiași cod pentru mai multe analize;

f) neînscrierea analizei în registru;

g) nerespectarea obligației de actualizare a RNERSF;

h) semnarea unei analize înaintea actualizării entității;

i) refuzul nejustificat de prezentare a documentației la control;

j) necomunicarea pierderii aptitudinii medicale;

k) desfășurarea activității în perioada suspendării;

l) nerespectarea obligației de protejare a documentației.

Contravențiile prevăzute la lit. a)–j) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.

Contravențiile prevăzute la lit. k) și l) se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, fără a aduce atingere nulității analizelor și celorlalte măsuri prevăzute de lege.

8.6. Dispoziții tranzitorii

(1) Evaluatorii înscriși în evidențele existente sunt preluați provizoriu în RNERSF.

(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a modificărilor, aceștia transmit:

a) dovada aptitudinii medicale;

b) entitatea unică;

c) certificatul constatator;

d) datele de contact;

e) declarația privind incompatibilitățile.

(3) Necomunicarea documentelor determină suspendarea până la completarea situației.

(4) Evaluatorii constituie registrul electronic în termen de 30 de zile.

(5) Analizele elaborate după intrarea în vigoare se înregistrează conform noilor cerințe.

(6) Pentru analizele anterioare se preiau în registru, în măsura disponibilității:

a) beneficiarul;

b) obiectivul;

c) data;

d) numărul documentului;

e) statutul revizuirii.

(7) Primul extras anual se transmite până la 31 ianuarie a anului următor intrării în vigoare.

(8) Analizele aflate în lucru la data intrării în vigoare se finalizează potrivit noilor cerințe dacă nu au fost încă predate.

(9) Analizele legal elaborate anterior rămân valabile până la apariția unei situații care determină revizuirea.

(10) IGPR operaționalizează platforma electronică în termen de 180 de zile.

(11) Până la operaționalizarea platformei, comunicările se efectuează prin mijloace electronice publicate pe pagina Poliției Române.

9. Cerințe minimale de securitate pe categorii de unități – modificarea anexei nr. 1

9.1. Articolul 9¹ – Dispoziții comune aplicabile categoriilor reglementate prin articolele speciale

(1) Dispozițiile prezentului articol se aplică, în măsura compatibilității lor, unităților prevăzute la art. 10–12³, art. 14–15², art. 17 și art. 19¹.

(2) Pentru identificarea, evaluarea și protejarea unitară a spațiilor, zonele funcționale se clasifică astfel:

a) zona de acces și zona perimetrală, care cuprinde perimetrul, fațadele, intrările și ieșirile, accesurile personalului, accesurile auto și pietonale, căile de evacuare vulnerabile, parcările și spațiile exterioare aferente obiectivului;

b) zona de tranzacționare, care cuprinde posturile de lucru cu publicul, ghișeele, casieriile, punctele de vânzare, evaluare, plată, încasare, restituire, informare și relații cu clienții;

c) zona de depozitare, care cuprinde depozitele, seifurile, camerele de valori, dulapurile de securitate, arhivele cu valoare patrimonială și spațiile în care sunt păstrate numerar, bunuri, arme, muniții ori produse cu regim special;

d) zona de expunere, care cuprinde vitrinele, rafturile, rastelele, raioanele, showroomurile și celelalte spații în care bunurile sunt prezentate ori accesibile vizual publicului;

e) zona de transferuri, care cuprinde dispozitivele de transfer indirect, traseele numerarului și bunurilor, zonele de predare-primire, recepție-expediție, încărcare-descărcare, rampele și compartimentele de transfer;

f) zona de procesare, care cuprinde spațiile de numărare, sortare, evaluare, testare, reparare, producție, prelucrare, verificare, inventariere, retur, evidență și procesare a documentelor, bunurilor, valorilor ori semnalelor de alarmă;

g) zona echipamentelor de securitate, care cuprinde camerele tehnice, echipamentele de alarmare, supraveghere video și control al accesului, serverele, comunicațiile, sistemele de stocare, sursele de alimentare normală și de rezervă și celelalte echipamente esențiale securității;

h) zona de tranzacții cu automate bancare, care cuprinde bancomatele, automatele cash-in/cash-out, sistemele automate de reciclare și depozitare a numerarului și terminalele automate care acumulează ori eliberează numerar.

(3) Subzonele și spațiile denumite în articolele speciale se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile prevăzute la alin. (2). Documentația de analiză și proiectare identifică expres categoria, subzona concretă, riscurile și măsurile aplicabile. Zonele care nu există în obiectiv se marchează ca neaplicabile, cu justificare, fără a fi înlocuite prin denumiri paralele.

(4) Prin „incintă de casierie complet închisă” se înțelege spațiul destinat exclusiv personalului, separat continuu de zona publicului și de spațiile învecinate prin pereți sau panouri opace, suprafețe vitrate, ușă de securitate, închidere superioară și elemente de fixare care mențin nivelul de protecție al ansamblului.

(5) Pereții incintei se execută de la pardoseala structurală până la planșeul structural. Dacă racordarea la planșeu nu este posibilă, se realizează un plafon propriu de securitate, fixat de elementele structurale ale clădirii și cu o rezistență cel puțin egală elementelor opace laterale.

(6) Nu constituie închidere superioară de securitate tavanul fals, plafonul suspendat ori casetat, panourile demontabile, grilajele ușoare sau alte elemente care pot fi demontate, tăiate ori traversate fără declanșarea sistemului de alarmare.

(7) Golurile pentru ventilație, climatizare, cabluri, comunicații, conducte sau alte instalații se protejează astfel încât să nu permită pătrunderea unei persoane, introducerea unei mâini, arme ori instrument, accesul la mecanismele de închidere sau sabotarea echipamentelor.

(8) Certificarea separată a geamului, ușii ori panoului nu este suficientă. Documentația tehnică trebuie să demonstreze că geamul, rama, elementele opace, ușa, plafonul, îmbinările, ancorările și structura de susținere formează un ansamblu continuu de protecție.

(9) Aplicarea unor folii de securitate pe vitraje existente nu este echivalentă cu utilizarea unor vitraje certificate în clasele de rezistență prevăzute de articolul special.

(10) Prin „bunuri de valoare ridicată și portabilitate mare” se înțeleg bunurile transportabile de o singură persoană care au o valoare individuală mai mare decât echivalentul a 2.000 euro, o valoare cumulată mai mare decât echivalentul a 20.000 euro în același spațiu ori sunt bunuri similare ușor valorificabile.

(11) Echivalentul în lei al pragurilor exprimate în euro se determină folosind cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României pentru ultima zi lucrătoare anterioară analizei de risc sau verificării.

(12) Transferul numerarului, documentelor ori bunurilor dintre public și personal se realizează, atunci când articolul special o impune, prin sertar tip tunel, tavă basculantă, tavă rotativă, sistem pneumatic ori alt dispozitiv cu funcționalitate echivalentă.

(13) Dispozitivul de transfer trebuie să împiedice deschiderea simultană către interior și exterior, să elimine linia directă de atac, să nu permită introducerea unei mâini, arme ori instrument și să se blocheze într-o poziție sigură în cazul defectării.

(14) Ușa unei incinte securizate trebuie să fie autoînchizătoare și autoblocantă, să poată fi deschisă din exterior numai printr-un mijloc individual de identificare, să fie protejată la deschidere și forțare și să permită evacuarea din interior potrivit cerințelor de securitate la incendiu.

(15) Pentru fiecare post de lucru cu numerar se stabilește un plafon operațional maxim. Numerarul care depășește plafonul se introduce fără întârziere într-un seif de depunere, într-un sistem automat de reciclare ori într-un sistem securizat de transfer către o zonă protejată.

(16) Seiful trebuie să fie certificat în gradul stabilit prin articolul special, ancorat conform documentației producătorului, prevăzut cu detector seismic, temporizare la deschidere, compartiment de depunere, alarmare și supraveghere video.

(17) Personalul aflat în serviciu nu trebuie să dețină mijloace care permit anularea temporizării ori deschiderea imediată a compartimentului principal al seifului.

(18) Sistemele de alarmare se conectează la un dispecerat de monitorizare și intervenție avizat de poliție.

(19) Transmiterea alarmelor se realizează prin două căi de comunicație independente atunci când articolul special o impune ori când analiza de risc constată numerar sau bunuri de valoare ridicată, activitate nocturnă, personal unic, amplasare izolată sau timp de intervenție mai mare de 15 minute.

(20) Sistemele tehnice transmit distinct, după caz, alarma de efracție, jaf, constrângere, atac asupra seifului, vitrinelor sau incintei, acces neautorizat, întreruperea alimentării, defectarea sursei de rezervă, pierderea comunicației și sabotarea echipamentelor.

(21) Înregistrările video se păstrează minimum 30 de zile, în condiții care să împiedice ștergerea, modificarea, sustragerea ori accesarea neautorizată.

(22) Sistemele video, de alarmare, control acces și evidență a tranzacțiilor utilizează data și ora sincronizate.

(23) Camerele se amplasează astfel încât să nu înregistreze în mod nejustificat coduri personale, parole, tastaturi, conținutul integral al documentelor ori informațiile confidențiale afișate pe ecrane.

(24) Generatorul de ceață de securitate, atunci când este obligatoriu, trebuie să fie certificat potrivit SR EN 50131-8, integrat în sistemul de alarmare, protejat la sabotaj, alimentat de rezervă și dimensionat prin proiect pentru volumul și geometria spațiului.

(25) În timpul programului cu publicul, generatorul se activează numai manual, prin comandă protejată împotriva acționării accidentale, ori de către dispecerat după verificarea alarmei de jaf.

(26) În afara programului, activarea automată este permisă numai după confirmarea pătrunderii prin semnale provenite de la cel puțin două elemente de detecție independente.

(27) Generatorul se amplasează astfel încât să formeze o barieră între agresor și personal ori valorile protejate, fără a bloca evacuarea, a afecta instalațiile de incendiu sau a împiedica intervenția autorităților.

(28) Generatorul de ceață nu înlocuiește protecția mecanofizică, incinta securizată, seiful, sistemul de alarmare, supravegherea video ori serviciul de monitorizare și intervenție.

(29) Unitatea nu poate funcționa cu publicul dacă sistemul de alarmare nu comunică cu dispeceratul, butoanele de panică sunt nefuncționale, sistemul video nu înregistrează, incinta securizată prezintă o breșă, dispozitivul de transfer nu funcționează ori seiful nu poate fi utilizat în condițiile proiectate.

(30) Cerințele articolului special prevalează atunci când stabilesc un nivel de protecție mai ridicat decât dispozițiile comune.

9.2. Articolul 10 – Cerințe minimale pentru instituțiile financiare nebancare care efectuează operațiuni cu numerar

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) Instituțiile financiare nebancare care efectuează operațiuni de încasare, plată, transfer, acordare ori rambursare a creditelor în numerar asigură securitatea personalului, clienților și valorilor pe timpul manipulării, procesării, depozitării și transportului.

(3) Prezentul articol nu se aplică punctelor fără numerar, punctelor de schimb valutar și caselor de amanet, pentru care se aplică articolele speciale.

(4) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zonele funcționale se corelează astfel: zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul, accesurile clienților și personalului, zona de așteptare și ieșirile secundare; zona de tranzacționare cuprinde posturile de lucru cu publicul și operațiunile de încasare ori eliberare; zona de depozitare cuprinde seiful, rezerva de numerar și arhiva cu valoare patrimonială; zona de transferuri cuprinde dispozitivele și traseul numerarului; zona de procesare cuprinde numărarea, verificarea și evidența operațiunilor; zona echipamentelor de securitate cuprinde camera tehnică, alarmarea, supravegherea, controlul accesului, comunicațiile și alimentarea de rezervă; zona de tranzacții cu automate bancare cuprinde sistemele automate de reciclare, primire ori eliberare a numerarului, dacă există; zona de expunere se marchează neaplicabilă dacă nu sunt prezentate bunuri publicului.

(5) Fiecare post de lucru cu numerar se dotează cu buton fix de alarmare silențioasă, cameră video de identificare, dispozitiv de transfer indirect, acces controlat, cod individual și cod de constrângere.

(6) Posturile se amenajează într-o incintă de casierie complet închisă dacă există un singur angajat, numerarul poate depăși 10.000 euro, programul continuă după ora 20:00, se eliberează repetat sume peste 2.000 euro ori timpul de intervenție depășește 15 minute.

(7) Incinta asigură vitraje minimum P6B și BR4-NS, elemente opace minimum FB4, ușă minimum RC4 cu protecție balistică echivalentă, transfer indirect, interfon și alarmare silențioasă.

(8) Seiful rezervei de numerar este minimum gradul III și minimum gradul IV dacă numerarul poate depăși 50.000 euro.

(9) Subsistemul video supraveghează accesurile, zona de așteptare, posturile de lucru, dispozitivele de transfer, accesul în casierie, accesul la seif, traseul numerarului și ieșirile secundare.

(10) Generatorul de ceață este obligatoriu dacă numerarul poate depăși 20.000 euro, este prezent un singur angajat, programul continuă după ora 20:00, timpul de intervenție depășește 15 minute ori în ultimii 3 ani s-a produs un jaf, o tentativă de jaf sau un atac violent relevant.

(11) Generatorul protejează zona din fața posturilor de lucru, accesul către incinta casieriei și, după caz, accesul către seif.

9.3. Articolul 11 – Cerințe minimale pentru punctele de schimb valutar

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul, intrarea, așteptarea, accesul personalului și ieșirile; zona de tranzacționare cuprinde ghișeul și postul operatorului; zona de depozitare cuprinde seiful și camera de valori; zona de transferuri cuprinde dispozitivul și traseul numerarului; zona de procesare cuprinde numărarea, verificarea și evidența valutei; zona echipamentelor de securitate cuprinde sistemele tehnice, comunicațiile și alimentarea; zona de tranzacții cu automate bancare se aplică sistemelor automate utilizate, iar zona de expunere se marchează neaplicabilă dacă nu există. Personalul efectuează operațiunile exclusiv într-o incintă de casierie complet închisă, menținută închisă și asigurată pe întreaga durată a programului.

(3) Sunt interzise cabinele deschise superior, ghișeele fără plafon propriu, separatoarele montate pe tejghea, tavanele false neprotejate și structurile fără ușă de securitate.

(4) Incinta asigură vitraje minimum BR4-NS și P6B, elemente opace minimum FB4, ușă minimum RC4 cu protecție balistică echivalentă și plafon propriu atunci când pereții nu ajung la planșeul structural.

(5) Dacă numerarul poate depăși 100.000 euro, ușa incintei și ușile exterioare accesibile publicului trebuie să aibă minimum clasa RC5.

(6) Dacă accesul personalului nu poate fi separat de public, se amenajează un vestibul cu două uși interblocate.

(7) Tranzacțiile se efectuează exclusiv prin dispozitivele de transfer prevăzute la art. 9¹. Este interzis transferul printr-o simplă deschidere în geam, prin ușa incintei ori prin contact direct.

(8) Fiecare post se dotează cu buton fix de panică, dispozitiv portabil dacă există un singur operator, cod individual, cod de constrângere și cameră video care surprinde persoana și dispozitivul de transfer.

(9) Seiful este minimum gradul III, minimum gradul IV peste 50.000 euro și minimum gradul V peste 250.000 euro și se amplasează în incinta securizată ori într-o cameră de valori.

(10) Numerarul disponibil imediat se limitează la necesarul operațiunilor curente, iar alimentarea sau retragerea din seif nu se efectuează în prezența clienților ori într-un mod vizibil din exterior.

(11) Subsistemul video supraveghează exteriorul, accesurile, zona de așteptare, fiecare post, dispozitivele de transfer, accesul personalului, seiful, traseul numerarului și ieșirile secundare.

(12) Imaginile permit identificarea persoanei, observarea mâinilor și corelarea operațiunii cu tranzacția înregistrată.

(13) Generatorul de ceață este obligatoriu și protejează zona publică din fața ghișeului, dispozitivele de transfer, accesul către incintă, seiful și traseul numerarului.

(14) Pe lângă cazurile prevăzute la art. 9¹ alin. (29), punctul nu poate funcționa dacă ușa incintei nu se blochează, există o breșă în anvelopa de securitate ori seiful nu poate fi utilizat conform proiectului.

9.4. Articolul 12 – Cerințe minimale pentru casele de amanet care primesc bunuri generale

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) Articolul se aplică amanetării produselor electronice, aparaturii, sculelor, instrumentelor, bicicletelor, bunurilor de uz casnic, autovehiculelor și altor bunuri care nu intră la art. 12¹.

(3) Casele care primesc și bijuterii, metale prețioase ori bunuri de valoare ridicată respectă cumulativ art. 12¹.

(4) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zonele funcționale se corelează astfel: zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul, accesurile, așteptarea și accesul personalului; zona de tranzacționare cuprinde evaluarea, preluarea, încasarea și plata; zona de depozitare cuprinde depozitul, seiful, arhiva și bunurile altor clienți; zona de expunere cuprinde vitrinele și spațiile de prezentare; zona de transferuri cuprinde predarea, preluarea, compartimentele și traseele bunurilor și numerarului; zona de procesare cuprinde testarea, evaluarea, fotografierea, inventarierea și evidența bunurilor; zona echipamentelor de securitate cuprinde camera tehnică și sistemele de alarmare, video și control acces; zona de tranzacții cu automate bancare se aplică automatelor de numerar, dacă sunt utilizate.

(5) Publicul nu are acces direct la depozit, bunurile altor clienți, numerar, seif, arhivă ori spațiile personalului.

(6) Fiecare post de evaluare și plată are alarmare silențioasă, supraveghere video, transfer indirect pentru numerar și bunuri mici, acces controlat și posibilitatea retragerii operatorului într-o zonă protejată.

(7) Bunurile voluminoase se transferă printr-o zonă controlată sau printr-un compartiment cu două elemente de închidere interblocate.

(8) Posturile se amenajează într-o incintă complet închisă dacă există un singur angajat, program după ora 20:00, numerar și bunuri mici peste 20.000 euro, timp de intervenție peste 15 minute ori bunuri de valoare expuse în aceeași încăpere cu publicul.

(9) Incinta asigură vitraj minimum P6B, ușă minimum RC4, pereți și plafon cu rezistență echivalentă, transfer indirect și alarmare silențioasă.

(10) Bunurile mici și valoroase se păstrează în seifuri ori dulapuri certificate și fixate, iar numerarul într-un seif minimum gradul III.

(11) Bunurile voluminoase se păstrează într-un depozit cu acces controlat, ușă minimum RC3, detecție la deschidere, forțare și mișcare, supravegherea accesului și evidență individualizată.

(12) Vitrinele se fixează de structura clădirii, se protejează la deschidere și forțare și nu pot fi deschise direct de clienți.

(13) Sistemul video trebuie să permită corelarea persoanei, bunului, momentului predării, operatorului și traseului bunului către zona protejată.

(14) Generatorul de ceață este obligatoriu în condițiile art. 10 alin. (10), raportate la valoarea cumulată a numerarului și bunurilor mici, și protejează zona de evaluare, vitrinele, accesul personalului și depozitul ori seiful.

9.5. Articolul 12¹ – Cerințe suplimentare pentru casele de amanet care primesc bijuterii și bunuri de valoare ridicată

(1) Dispozițiile art. 9¹ și art. 12, inclusiv corelarea subzonelor cu zonele funcționale standard, se aplică în mod corespunzător.

(2) Articolul se aplică bijuteriilor, metalelor și pietrelor prețioase, monedelor și lingourilor, ceasurilor peste 1.000 euro și bunurilor de valoare ridicată și portabilitate mare.

(3) Cerințele trebuie îndeplinite înainte de primirea chiar și ocazională a acestor bunuri.

(4) Posturile de evaluare și plată se amenajează obligatoriu într-o incintă complet închisă cu vitraje minimum BR4-NS și P6B, elemente opace minimum FB4 și ușă minimum RC5 cu protecție balistică echivalentă.

(5) Bunurile mici se transferă numai prin dispozitive conforme art. 9¹, iar bunurile voluminoase printr-un compartiment cu două uși interblocate.

(6) Bunurile se păstrează într-un seif minimum gradul IV și minimum gradul V peste 250.000 euro.

(7) Dacă bunurile nu pot fi depozitate integral în seif, se amenajează o cameră de valori complet închisă cu ușă minimum RC5, detecție seismică, detecție la perforare, detecție volumetrică prin două principii și control individualizat al accesului.

(8) Vitrinele au vitraj minimum P6B, sunt fixate de structura clădirii, protejate la deschidere, spargere, forțare și dislocare și nu permit accesul direct al clientului.

(9) Bunurile se retrag din vitrine la terminarea programului, cu excepția vitrinelor și încăperilor care asigură o protecție certificată echivalentă camerei de valori.

(10) Ușile exterioare sunt minimum RC5, iar vitrajele accesibile de la nivelul solului minimum P6B.

(11) Fațada, vitrinele și accesurile expuse impactului unui autovehicul se protejează prin bolarduri ori bariere dimensionate pentru riscul evaluat.

(12) Generatorul de ceață este obligatoriu și protejează evaluarea, vitrinele, accesul personalului, seiful, camera de valori și traseul bunurilor.

9.6. Articolul 12² – Cerințe minimale pentru unitățile care produc, prelucrează, repară sau comercializează bijuterii, metale și pietre prețioase

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) Articolul se aplică unităților care produc, prelucrează, repară, depozitează, expun ori comercializează bijuterii, metale și pietre prețioase, monede, lingouri și ceasuri de valoare ridicată. În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul și accesurile; zona de tranzacționare cuprinde vânzarea, evaluarea, recepția și predarea; zona de depozitare cuprinde seiful, camera de valori și depozitul; zona de expunere cuprinde vitrinele și spațiile de prezentare; zona de transferuri cuprinde traseul bunurilor și operațiunile de predare-primire; zona de procesare cuprinde producția, prelucrarea, repararea și evaluarea; zona echipamentelor de securitate cuprinde sistemele tehnice și spațiile lor; zona de tranzacții cu automate bancare se aplică numai dacă există automate de numerar.

(3) Ușile exterioare sunt minimum RC5, iar vitrajele, vitrinele și ferestrele accesibile minimum P6B, montate în rame și ancorări cu rezistență echivalentă.

(4) Vitrinele se fixează de structura clădirii, se protejează la spargere, deschidere, forțare și dislocare și nu pot fi deschise direct de clienți.

(5) Bunurile se retrag din vitrine la terminarea programului și se depozitează într-un seif minimum gradul IV, respectiv gradul V peste 250.000 euro, ori într-o cameră de valori.

(6) Camera de valori este complet închisă și prevăzută cu ușă minimum RC5, detecție seismică, detecție la perforare, detecție volumetrică prin două principii, control individualizat al accesului și supravegherea video a accesului.

(7) Subsistemul video permite identificarea persoanelor la intrare și la posturile de vânzare, supravegherea vitrinelor, depozitului, seifului și traseului bunurilor.

(8) Fiecare post de vânzare și evaluare se dotează cu buton de panică, iar personalul care deschide ori închide unitatea dispune de dispozitiv portabil.

(9) Generatorul de ceață este obligatoriu și protejează vitrinele, accesurile, traseul către depozit și accesul către seif sau camera de valori.

(10) Fațada, vitrinele și accesurile expuse impactului unui autovehicul se protejează prin bolarduri ori bariere fizice.

9.7. Articolul 12³ – Cerințe minimale pentru magazinele de comercializare a armelor și munițiilor

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător, fără a înlocui legislația specială privind armele și munițiile.

(2) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul, accesul publicului, accesul personalului și ieșirile; zona de tranzacționare cuprinde verificarea documentelor, vânzarea, predarea și preluarea; zona de depozitare cuprinde depozitul de arme și spațiul munițiilor; zona de expunere cuprinde vitrinele și rastelele; zona de transferuri cuprinde traseele armelor și munițiilor; zona de procesare cuprinde verificarea, evidența și reparațiile; zona echipamentelor de securitate cuprinde camera tehnică și sistemele de alarmare, video, control acces, comunicații și alimentare; zona de tranzacții cu automate bancare se marchează neaplicabilă dacă nu există. Accesul publicului se controlează din interior ori printr-un sistem care permite verificarea persoanei înainte de intrare.

(3) Ușile exterioare sunt minimum RC5, iar vitrajele accesibile minimum P6B, cu rame și ancorări echivalente.

(4) Armele expuse se fixează individual ori se păstrează în vitrine sau rastele securizate și nu pot fi îndepărtate fără intervenția personalului.

(5) Munițiile se păstrează separat de arme, în spațiile și cantitățile permise de legislația specială.

(6) Accesul în depozitul de arme și în spațiul munițiilor se realizează numai prin identificatori individuali.

(7) Depozitul de arme este complet închis la nivelul pereților, plafonului și pardoselii, are ușă minimum RC5, detecție la deschidere, forțare, seism și perforare, detecție volumetrică prin două principii și acces supravegheat video.

(8) Legătura depozitului cu dispeceratul se realizează prin două căi de comunicație independente.

(9) Subsistemul video supraveghează exteriorul, accesul publicului, verificarea documentelor, expunerea, predarea și preluarea, depozitul, munițiile, accesul personalului și ieșirile secundare.

(10) Fiecare post de vânzare are buton fix și dispozitiv portabil de panică, cod individual și cod de constrângere.

(11) Magazinele care comercializează arme letale se dotează cu generator de ceață pentru zona de expunere, accesul către depozit, traseul de transfer și accesurile secundare.

(12) Generatorul nu se amplasează în spațiul munițiilor și nu evacuează ceața către muniții, surse de căldură, tablouri electrice ori instalații cu risc de incendiu.

(13) Fațada, vitrinele și accesurile expuse impactului unui autovehicul se protejează prin bolarduri ori bariere fizice.

(14) Pe lângă cazurile prevăzute la art. 9¹ alin. (29), magazinul nu poate funcționa dacă accesul controlat nu funcționează, armele expuse nu mai sunt fixate ori depozitul nu poate fi închis și alarmat.

9.8. Articolul 14 – Cerințe minimale pentru stațiile de comercializare a carburanților și combustibililor

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zonele funcționale se corelează astfel: zona de acces și zona perimetrală cuprinde perimetrul, fațada, pompele, accesurile auto și pietonale, traseele exterioare, parcarea și traseele către grupurile sanitare; zona de tranzacționare cuprinde casa de marcat, postul protejat de preluare a comenzilor, încasare și predare a produselor, precum și punctele de servire; zona de depozitare cuprinde seiful, rezerva de numerar, depozitele, camerele frigorifice și spațiile cu bunuri ori valori; zona de expunere cuprinde vitrinele, rafturile și produsele expuse publicului; zona de transferuri cuprinde dispozitivele de transfer dintre public și personal, compartimentele dintre bucătărie și postul protejat, zonele de aprovizionare și traseele numerarului și produselor; zona de procesare cuprinde operațiunile de casă, preluarea și pregătirea comenzilor, ambalarea, prepararea produselor și corelarea pompei cu tranzacția; zona echipamentelor de securitate cuprinde sistemele de alarmare, supraveghere video, control al accesului și comunicație, tablourile electrice, sistemele de oprire de urgență și sursele de alimentare de rezervă; zona de tranzacții cu automate bancare cuprinde bancomatele, automatele cash-in/cash-out și celelalte echipamente automate care acumulează ori eliberează numerar, dacă există.

(3) Stațiile care funcționează în intervalul orar 21:00–06:00 trebuie să dispună de o incintă de securitate împotriva jafului, denumită în continuare incintă securizată, în interiorul căreia sunt amplasate casa de marcat și postul de lucru al personalului care deservește publicul.

(4) În intervalul 21:00–06:00, personalul care efectuează operațiuni de încasare, preluare a comenzilor, predare a produselor, emitere a documentelor fiscale ori comunicare cu clienții își desfășoară activitatea din interiorul incintei securizate, indiferent de numărul persoanelor aflate în serviciu, de existența pazei fizice ori de amplasarea stației.

(5) Accesul publicului în magazinul, restaurantul, cafeneaua, zona de servire și grupurile sanitare ale stației poate fi menținut în intervalul 21:00–06:00 numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) personalul care efectuează operațiuni cu publicul este protejat potrivit alin. (3) și (4);

b) accesul publicului la incinta securizată, depozite, seif, birouri, bucătărie, camere tehnice și spațiile personalului este împiedicat;

c) accesurile către zonele restricționate sunt închise, controlate, alarmate și supravegheate video;

d) numerarul și rezerva de numerar nu sunt accesibile din zona publică;

e) operațiunile de plată, preluare a comenzilor și predare a produselor pot fi realizate fără ieșirea personalului care deservește publicul din incinta securizată.

(6) În intervalul 21:00–06:00 este interzisă efectuarea operațiunilor de încasare sau servire printr-un post de lucru neprotejat, chiar dacă sunt prezenți mai mulți angajați ori un agent de securitate.

(7) Incinta securizată se realizează ca spațiu complet închis, în condițiile art. 9¹, și trebuie să asigure cel puțin:

a) suprafețe vitrate cu rezistență balistică minimum BR4-NS, potrivit SR EN 1063;

b) suprafețe vitrate cu rezistență la atac manual minimum P6B, potrivit SR EN 356;

c) elemente opace cu protecție balistică echivalentă;

d) ușă pentru personal cu rezistență la efracție minimum RC3 și protecție balistică echivalentă incintei;

e) plafon propriu de securitate ori racordare continuă la planșeul structural;

f) rame, îmbinări, ancorări și elemente de fixare care nu reduc nivelul de protecție al ansamblului;

g) dispozitive de transfer indirect al numerarului, documentelor, alimentelor și produselor;

h) interfon;

i) alarmare silențioasă;

j) supraveghere video.

(8) Ușa incintei securizate trebuie să îndeplinească cerințele art. 9¹ și, suplimentar, să fie supravegheată video și să nu se deschidă direct către zona publică, cu excepția situației în care accesul este protejat printr-un vestibul de securitate cu două uși interblocate.

(9) Transferul numerarului, documentelor, alimentelor și produselor către public se realizează exclusiv prin dispozitivele prevăzute la art. 9¹, dimensionate astfel încât să permită transferul produselor comercializate în mod obișnuit fără reducerea nivelului de protecție.

(10) În stațiile care includ restaurant, autoservire, cafenea, unitate de tip fast-food sau alte servicii de alimentație publică, comenzile, plățile și predarea produselor se efectuează în intervalul 21:00–06:00 prin postul protejat aflat în incinta securizată.

(11) Incinta securizată poate cuprinde, după caz, casa de marcat, postul de preluare a comenzilor, zona de ambalare și predare, echipamentele necesare servirii băuturilor și produselor pregătite și accesul securizat dintre bucătărie și postul de predare.

(12) Produsele preparate în bucătărie se transferă către incinta securizată printr-un compartiment cu două uși ori clapete interblocate, care nu pot fi deschise simultan.

(13) Deschiderea destinată transferului dintre bucătărie și incinta securizată trebuie să nu permită pătrunderea unei persoane, accesul publicului la personal, introducerea unei mâini, arme ori instrument, existența unei linii directe de atac sau reducerea protecției balistice și a rezistenței la atac manual.

(14) Personalul care prepară produse poate lucra în bucătărie în afara incintei securizate numai dacă bucătăria:

a) nu este accesibilă publicului;

b) este separată fizic de zona publică;

c) are accesurile controlate, alarmate și supravegheate;

d) permite transferul produselor fără deschiderea unei uși către public;

e) dispune de buton de panică ori dispozitiv portabil de alarmare;

f) oferă o cale de retragere și evacuare protejată.

(15) Personalul care deservește publicul nu părăsește zona protejată pentru preluarea comenzilor, încasarea plăților, predarea alimentelor ori produselor, alimentarea casei de marcat cu numerar, soluționarea reclamațiilor sau permiterea accesului în zonele restricționate.

(16) Debarasarea, curățarea spațiilor accesibile publicului, reaprovizionarea rafturilor și celelalte activități care necesită ieșirea personalului din zona protejată se efectuează, de regulă, în afara intervalului 21:00–06:00.

(17) Prin excepție, activitățile prevăzute la alin. (16) pot fi efectuate în intervalul 21:00–06:00 numai dacă:

a) accesul publicului în zona respectivă este blocat temporar;

b) activitatea este supravegheată video;

c) persoana dispune de alarmă portabilă;

d) o altă persoană rămâne în incinta securizată;

e) nu există persoane necunoscute în imediata apropiere;

f) procedura este prevăzută în analiza de risc și în instrucțiunile unității.

(18) Ușa destinată accesului publicului trebuie prevăzută cu mecanism electronic de închidere comandat exclusiv din interiorul incintei securizate.

(19) Personalul din incinta securizată trebuie să poată observa persoana înainte de permiterea accesului, refuza accesul, închide imediat ușa, bloca toate accesurile publicului printr-o singură comandă și comunica cu persoanele aflate la exterior.

(20) Accesul publicului poate fi menținut permanent deschis numai în spațiile de servicii rutiere în care analiza de risc stabilește că fluxul permanent de persoane și configurația spațiului permit această măsură fără reducerea nivelului de securitate.

(21) Indiferent de regimul ușii de acces, personalul care deservește publicul rămâne în incinta securizată în intervalul 21:00–06:00.

(22) Sistemul video trebuie să permită:

a) identificarea persoanei la intrare și la postul de servire;

b) observarea mâinilor persoanei și a dispozitivului de transfer;

c) identificarea autovehiculului și a numărului de înmatriculare;

d) corelarea persoanei, autovehiculului, pompei, comenzii și tranzacției;

e) supravegherea restaurantului, zonei de servire și traseelor către grupurile sanitare;

f) supravegherea ușilor către bucătărie, depozite, camere tehnice și spațiile personalului.

(23) Ușile exterioare destinate personalului trebuie să aibă rezistență la efracție minimum RC3, să fie autoînchizătoare și autoblocante, controlate individual, alarmate și supravegheate video.

(24) Suprafețele vitrate exterioare accesibile de la nivelul solului trebuie să aibă rezistență la atac manual minimum P6B și să fie montate în rame și structuri cu rezistență echivalentă.

(25) Fațada, ghișeul, accesurile, tablourile electrice, sistemele de oprire de urgență și celelalte echipamente expuse impactului unui autovehicul se protejează prin bolarduri ori bariere fizice dimensionate potrivit riscului.

(26) Atunci când protecția urmărește prevenirea utilizării intenționate a unui vehicul pentru lovirea persoanelor, clădirii ori echipamentelor, performanța la impact se certifică potrivit SR EN ISO 22343-1 ori unui standard echivalent.

(27) Zona pompelor, accesurile, postul de servire și fațada se iluminează astfel încât să permită identificarea persoanelor și autovehiculelor, asigurându-se minimum 100 lux în zona de servire și în zonele exterioare de lucru.

(28) Numerarul care depășește plafonul operațional se introduce fără întârziere într-un seif de depunere conform art. 9¹, amplasat în incinta securizată.

(29) Personalul aflat în serviciu în intervalul 21:00–06:00 nu deține mijloacele necesare deschiderii imediate a compartimentului principal al seifului, iar această situație se afișează vizibil la exterior.

(30) Personalul trebuie să dispună de:

a) buton fix de panică în incinta securizată;

b) dispozitiv portabil de panică în bucătărie și spațiile auxiliare;

c) comunicație directă cu dispeceratul;

d) posibilitatea vizualizării accesurilor și zonelor publice;

e) o cale de evacuare care nu necesită traversarea zonei accesibile publicului.

(31) Grupurile sanitare pot rămâne disponibile publicului numai dacă traseul către acestea nu permite accesul în incinta securizată, bucătărie, depozite, camere tehnice ori spațiile personalului.

(32) Pe lângă cazurile prevăzute la art. 9¹ alin. (29), stația nu poate funcționa cu publicul în intervalul 21:00–06:00 dacă incinta securizată, dispozitivele de transfer, controlul accesului publicului, interfonul, alarmarea, sistemul video ori seiful nu funcționează în condițiile proiectate.

9.9. Articolul 15 – Cerințe minimale pentru structurile individuale de vânzare cu suprafața mai mare de 500 m²

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) Articolul se aplică structurilor individuale de vânzare cu amănuntul cu suprafață de vânzare mai mare de 500 m².

(3) Suprafața de vânzare cuprinde zonele accesibile consumatorilor, expunerea, raioanele și culoarele, autoservirea, casele de marcat, predarea produselor, relațiile cu clienții, cabinele de probă, showroomurile și spațiile exterioare ori sezoniere de vânzare.

(4) Nu se includ depozitele inaccesibile publicului, producția, birourile, vestiarele, camerele tehnice, grupurile sanitare, rampele, parcările și spațiile comune fără activitate de vânzare, dar acestea rămân incluse în obiectivul protejat și în analiza de risc.

(5) Pentru unitățile pe mai multe niveluri se însumează toate suprafețele de vânzare, inclusiv spațiile exterioare și sezoniere utilizate mai mult de 30 de zile pe an.

(6) Suprafețele alăturate ori interconectate se consideră o singură structură dacă au operator, personal, gestiune, depozit, sistem de plată sau conducere operațională comune.

(7) Încadrarea se stabilește pe baza documentației cadastrale, planurilor, releveelor, contractelor, măsurătorilor și destinației reale a spațiilor.

(8) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zonele protejate se corelează astfel: zona de acces și zona perimetrală cuprinde perimetrul, fațadele, accesurile, căile de evacuare vulnerabile, parcările și căile de circulație; zona de tranzacționare cuprinde casele de marcat, informațiile, retururile, relațiile cu clienții și predarea produselor; zona de depozitare cuprinde depozitele, seifurile, camerele de valori și spațiile cu bunuri de risc; zona de expunere cuprinde raioanele, vitrinele, showroomurile și expunerea exterioară; zona de transferuri cuprinde rampele, recepția-expediția, încărcarea-descărcarea, deșeurile și traseele mărfurilor și numerarului; zona de procesare cuprinde numărarea numerarului, retururile, inventarierea și operațiunile interne; zona echipamentelor de securitate cuprinde camerele tehnice și echipamentele de alarmare, video, control acces, comunicații și alimentare; zona de tranzacții cu automate bancare cuprinde bancomatele, automatele de plată și sistemele automate care acumulează ori eliberează numerar.

(9) Sistemul de alarmare protejează accesurile, suprafețele vulnerabile, depozitele, seifurile, rampele și ieșirile de urgență și asigură alarmarea personalului.

(10) Butoane fixe de panică se instalează la grupurile de case de marcat, informații și retur, camera de valori, numărarea numerarului, accesul personalului și zonele în care personalul lucrează singur.

(11) Transmiterea alarmelor se face conform art. 9¹, prin două căi independente pentru program permanent, amplasare izolată ori bunuri de valoare ridicată.

(12) Sistemul video supraveghează accesurile, casele de marcat, principalele căi de circulație, raioanele de risc, depozitele, rampele, seiful, ieșirile, parcările, expunerea exterioară și deșeurile.

(13) Imaginile permit identificarea persoanelor la acces, recunoașterea pe trasee, observarea operațiunilor la case și stabilirea traseului persoanelor și bunurilor.

(14) Camerele nu se amplasează în cabine de probă, grupuri sanitare, vestiare ori alte zone intime.

(15) Echipamentele de înregistrare se amplasează într-un spațiu tehnic separat, controlat, alarmat și alimentat de rezervă.

(16) Numerarul peste plafonul operațional se retrage periodic și se introduce în seif de depunere ori sistem automat conform art. 9¹.

(17) Pe durata programului cu publicul este obligatorie paza fizică, dispozitivul minim neputând fi mai mic de un agent.

(18) Pentru suprafețe peste 2.500 m² se asigură cel puțin un agent la acces ori case, un agent de patrulare și supravegherea sistemului video.

(19) Raioanele cu bunuri de valoare ridicată și portabilitate mare se delimitează, se supraveghează video și se protejează prin vitrine ori dispozitive antifurt.

(20) Dacă într-o structură funcționează o activitate reglementată special, articolul special se aplică integral zonei respective.

(21) Conducătorul unității stabilește proceduri pentru deschidere și închidere, numerar, acces în depozite, chei și coduri, alarmă, persoane agresive, furt, evacuare și funcționarea în caz de defecțiune.

(22) Defecțiunile critice se remediază fără întârziere, iar până la remediere se instituie măsuri compensatorii documentate.

9.10. Articolul 15¹ – Cerințe minimale pentru centre, galerii și parcuri destinate activităților de comerț

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică sistemelor și spațiilor comune, după caz.

(2) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), pentru spațiile comune: zona de acces și zona perimetrală cuprinde perimetrul, intrările, ieșirile, galeriile, parcările și căile de circulație; zona de tranzacționare cuprinde punctele comune de informare, servicii și plată; zona de depozitare cuprinde spațiile comune de depozitare și camerele de valori comune, dacă există; zona de expunere cuprinde expozițiile, târgurile și activitățile temporare din spațiile comune; zona de transferuri cuprinde rampele, recepția-expediția, încărcarea-descărcarea și traseele logistice comune; zona de procesare cuprinde postul de securitate și operațiunile administrative ori operative comune; zona echipamentelor de securitate cuprinde camerele tehnice și sistemele comune; zona de tranzacții cu automate bancare cuprinde bancomatele și terminalele automate din spațiile comune. Administratorul răspunde pentru aceste zone și sisteme comune.

(3) Fiecare operator răspunde pentru spațiul propriu și pentru cerințele categoriei speciale în care se încadrează activitatea sa.

(4) Administratorul asigură un post de securitate cu acces controlat, din care sunt urmărite sistemele comune și coordonate echipele de pază și intervenție.

(5) Sistemul video comun supraveghează accesurile, galeriile, parcările, rampele, ieșirile de urgență, lifturile și scările rulante, zonele de alimentație, bancomatele și spațiile pentru activități temporare.

(6) Administratorul menține o hartă actualizată cu operatorii, suprafețele, categoriile aplicabile, accesurile, sistemele comune și individuale și titularul fiecărei obligații.

(7) Organizarea pazei trebuie să asigure permanent supravegherea accesurilor principale, patrularea zonelor comune, intervenția în parcări și menținerea protecției în timpul unui incident.

(8) Numărul personalului de pază se stabilește prin analiza de risc în funcție de suprafață, accesuri, niveluri, parcări, operatori, program și fluxul de persoane.

(9) Unitățile speciale își transmit alarmele către propriul dispecerat și, dacă proiectul o prevede, către postul centrului, fără reducerea confidențialității sistemelor.

9.11. Articolul 15² – Reguli privind aplicarea cumulativă a cerințelor minimale

(1) Amplasarea unei unități speciale într-o structură de vânzare, centru ori parc destinat comerțului nu înlătură aplicarea articolului special.

(2) Articolul special se aplică spațiului propriu și zonelor utilizate exclusiv de unitatea specială.

(3) Art. 15 sau art. 15¹ se aplică suplimentar perimetrului, accesurilor, parcărilor, galeriilor, rampelor, căilor de circulație și sistemelor comune.

(4) Dacă aceeași zonă este supusă unei cerințe generale și uneia speciale, se aplică cerința care asigură nivelul de protecție mai ridicat.

(5) Cerința mai strictă se limitează la zona și riscul pentru care a fost stabilită și nu se extinde automat asupra celorlalte unități.

(6) Analiza de risc poate fi unitară pentru zonele comune, separată pentru fiecare unitate specială ori constituită dintr-o analiză generală și anexe distincte.

(7) Documentația stabilește titularul obligației, sistemele comune și individuale, zonele supravegheate, responsabilitatea intervenției, mentenanța, accesul la date și comunicarea incidentelor.

9.12. Articolul 17 – Cerințe minimale pentru casierii și puncte de încasare cu numerar

(1) Dispozițiile art. 9¹ se aplică în mod corespunzător.

(2) Prin casierie sau punct de încasare se înțelege orice spațiu fix și accesibil publicului în care se încasează în mod obișnuit numerar pentru facturi, tarife, taxe, abonamente, chirii, prestații ori alte obligații bănești.

(3) Încadrarea se face indiferent de obiectul principal de activitate, forma juridică, proprietate, persoana în numele căreia se încasează, caracterul permanent sau temporar și denumirea spațiului.

(4) Sunt incluse casieriile operatorilor de utilități, comunicații, transport, parcări, piețe, instituții publice, unități sanitare și educaționale, administratori imobiliari, asociații de proprietari și operatori care colectează plăți pentru terți.

(5) Spațiul este casierie distinctă dacă are posturi dedicate, fond de rest, păstrare temporară a numerarului, documente de plată, program ori circuit distinct sau operațiuni repetate de restituire și eliberare de numerar.

(6) Nu sunt incluse terminalele fără operator, casele de marcat obișnuite din comerț și alimentație, recepțiile cu încasări ocazionale și personalul de teren fără punct fix, dacă nu îndeplinesc criteriile alin. (5).

(7) Categoriilor reglementate special li se aplică articolul special; prezentul articol se aplică suplimentar numai unei casierii distincte pentru alte servicii.

(8) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zonele funcționale se corelează astfel: zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul, accesul publicului, așteptarea, accesul personalului și ieșirile; zona de tranzacționare cuprinde posturile de încasare, plată și restituire; zona de depozitare cuprinde seiful, fondul de rest și arhiva documentelor; zona de transferuri cuprinde dispozitivele și traseul numerarului; zona de procesare cuprinde numărarea, verificarea, evidența și pregătirea numerarului; zona echipamentelor de securitate cuprinde camera tehnică și sistemele de alarmare, video, acces, comunicații și alimentare; zona de tranzacții cu automate bancare cuprinde sistemele automate de primire, reciclare ori eliberare a numerarului, dacă există; zona de expunere se marchează neaplicabilă.

(9) Evaluatorului i se comunică numărul posturilor, programul, personalul simultan, valorile maxime și medii, frecvența retragerii, transportul, fondul de rest, restituirile, incidentele și timpul de intervenție.

(10) Fiecare post se separă mecanofizic de public și se dotează cu alarmare silențioasă, supraveghere video, transfer indirect, acces controlat, protecția numerarului, cod individual și cod de constrângere.

(11) Posturile se amenajează într-o incintă complet închisă dacă există un singur angajat, numerar peste 10.000 euro, program după ora 20:00, amplasare izolată, timp de intervenție peste 15 minute, eliberări de numerar ori incidente relevante în ultimii 3 ani.

(12) Incinta asigură vitraje minimum P6B, ușă minimum RC4 și elemente opace și plafon cu rezistență echivalentă. Protecția balistică minimum BR4-NS devine obligatorie peste 20.000 euro, la plăți sau restituiri obișnuite, program după ora 22:00 ori risc ridicat de jaf armat.

(13) Seiful este minimum gradul III și minimum gradul IV peste 50.000 euro.

(14) În zona publică se afișează limitarea numerarului, temporizarea seifului, imposibilitatea deschiderii imediate și existența supravegherii și monitorizării.

(15) Transmiterea alarmelor se face prin două căi independente peste 20.000 euro, la program după ora 20:00, personal unic, amplasare izolată ori timp de intervenție peste 15 minute.

(16) Sistemul video supraveghează accesurile, așteptarea, fiecare post, transferul, accesul personalului, seiful, procesarea, traseul numerarului și ieșirile secundare și permite corelarea operațiunii cu chitanța ori tranzacția.

(17) Generatorul de ceață este obligatoriu peste 20.000 euro, la personal unic, program după ora 20:00, amplasare izolată, timp de intervenție peste 15 minute ori incidente violente relevante.

(18) Conducătorul stabilește proceduri pentru deschidere și închidere, verificarea exteriorului, plafoane, retragere și depunere, transport, chei și coduri, alarmare, jaf, conservarea înregistrărilor și funcționarea în caz de defectare.

(19) Alimentarea ori retragerea numerarului din seif nu se efectuează în prezența publicului, cu accesul personalului deschis, vizibil din exterior ori în prezența persoanelor neautorizate.

(20) Casieria nu poate funcționa în cazurile prevăzute la art. 9¹ alin. (29).

9.13. Articolul 19¹ – Cerințe minimale pentru dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare

(1) Dispozițiile art. 9¹ privind protecția mecanofizică, controlul accesului, înregistrările, sincronizarea timpului și condițiile de funcționare se aplică în mod corespunzător.

(2) Articolul se aplică dispeceratelor care prestează servicii pentru terți, dispeceratelor pentru obiective proprii, dispeceratelor poliției locale, centrelor de rezervă și locațiilor secundare.

(3) Pentru fiecare locație se efectuează o analiză de risc distinctă înaintea avizării. Analiza generală a sediului nu poate înlocui analiza dispeceratului, iar centrul de rezervă de la altă adresă are analiză proprie.

(4) Analiza examinează efracția, atacul violent, sabotajul, constrângerea operatorilor, amenințarea internă, accesul neautorizat la date, compromiterea platformei, pierderea comunicațiilor și energiei, evacuarea, defectarea climatizării, depășirea capacității și pierderea legăturii cu echipajele.

(5) Analiza se revizuiește înainte de schimbarea sediului, platformei, camerei serverelor, centrului de rezervă, accesurilor, anvelopei, soluției de alimentare ori comunicație, externalizării unei componente esențiale sau creșterii capacității cu peste 25%.

(6) În aplicarea art. 9¹ alin. (2), zona de acces și zona perimetrală cuprinde exteriorul, traseele de apropiere, vestibulul, accesurile principale și de urgență; zona de procesare cuprinde sala operatorilor și activitatea de recepționare, verificare, clasificare și transmitere a alarmelor; zona de depozitare cuprinde arhivele, mediile de stocare și copiile de siguranță fizice, dacă există; zona de transferuri cuprinde transferul datelor și al activității către centrul de rezervă; zona echipamentelor de securitate cuprinde camera serverelor, comunicațiile, platformele, sistemele de stocare, controlul accesului, alarmarea, supravegherea și alimentarea; zonele de tranzacționare, expunere și tranzacții cu automate bancare se marchează neaplicabile. Dispeceratul constituie o zonă de securitate separată de birouri, public, alte societăți, spații sociale, depozite și activități neesențiale.

(7) Accesul principal se realizează prin vestibul cu două uși controlate care nu pot fi deschise simultan, iar accesurile de urgență sunt alarmate și supravegheate.

(8) Anvelopa dispeceratului respectă cerințele categoriei superioare de securitate prevăzute de SR EN 50518; ușile sunt minimum RC3, vitrajele minimum P6B și, când sunt expuse direct, minimum BR3-NS.

(9) Accesul se acordă nominal și se înregistrează minimum 12 luni. Camera serverelor, comunicațiile și alimentarea de rezervă au drepturi de acces separate.

(10) Vizitatorii și personalul tehnic extern intră numai cu aprobare, identificare, însoțire și consemnarea scopului și intervalului.

(11) Dispeceratul este protejat prin alarmare împotriva efracției și jafului cel puțin gradul 3, cu buton fix la fiecare post și dispozitive portabile pentru deplasarea în spațiile tehnice.

(12) Alarmele proprii ale centrului principal se transmit unui alt dispecerat avizat ori centrului de rezervă, astfel încât atacarea sau evacuarea locației principale să nu împiedice recepționarea lor.

(13) Sistemul video supraveghează exteriorul, traseul de acces, vestibulul, sala operatorilor fără captarea lizibilă a ecranelor, camera serverelor, comunicațiile și sursele de rezervă.

(14) În dispecerat sunt prezente permanent minimum două persoane autorizate, dintre care cel puțin una are calitatea de dispecer centru de alarmă.

(15) Numărul operatorilor se dimensionează după abonați, evenimente, platforme, echipaje și timpul maxim de procesare și trebuie să permită menținerea serviciului în pauze și urgențe.

(16) Dispeceratul dispune de alimentare normală, UPS, grup electrogen cu pornire automată și autonomie la sarcina esențială de minimum 24 de ore.

(17) Generatorul se testează lunar sub sarcină, iar camera serverelor și sala operatorilor dispun de climatizare și soluție de rezervă, cu semnalarea temperaturii, apei și fumului.

(18) Pentru recepționarea alarmelor se utilizează minimum două căi de comunicație independente, iar legătura vocală cu echipajele este posibilă prin minimum două mijloace.

(19) Platforma asigură recepționarea, prioritizarea, marcarea datei și orei, identificarea acțiunilor operatorilor, protecția istoricului, redundanța componentelor și trecerea la sistemul de rezervă.

(20) Accesul de la distanță este permis numai nominal, cu autentificare multifactor, conexiuni criptate, interval aprobat și jurnalizarea acțiunilor.

(21) Rețelele platformelor de alarmare se separă de rețelele administrative și de cele pentru vizitatori, iar configurațiile și datele esențiale au copii de siguranță protejate.

(22) Fiecare dispecerat are un centru de rezervă la o adresă diferită, care respectă aceleași cerințe și poate prelua toate tipurile de alarme, datele, comunicațiile și coordonarea echipajelor.

(23) Transferul către centrul de rezervă se realizează fără pierderea alarmelor și în maximum 5 minute de la declararea indisponibilității centrului principal.

(24) Transferul se testează cel puțin trimestrial, iar minimum o dată pe an centrul de rezervă preia efectiv activitatea pentru cel puțin două ore.

(25) Pentru fiecare dispecerat se declară capacitatea maximă de abonați, conexiuni și alarme simultane, numărul minim de operatori și distribuția echipajelor, demonstrate prin test tehnic și operațional.

(26) Este interzisă conectarea unor noi abonați dacă se depășește capacitatea, timpii de procesare ori intervenție sau dacă centrul de rezervă nu poate prelua întreaga activitate.

(27) Dispeceratul deține proceduri pentru toate tipurile de alarmă, pierderea comunicațiilor, căderea platformei, întreruperea alimentării, evacuare, transfer, atac cibernetic, acces neautorizat și cooperarea cu autoritățile.

(28) Convorbirile se păstrează minimum 30 de zile, jurnalele minimum 12 luni, iar datele incidentelor care au afectat serviciul minimum 3 ani.

(29) Centrul nu primește noi abonați și inițiază transferul dacă platforma nu procesează alarme, ambele comunicații ori alimentarea sunt indisponibile, personalul minim lipsește, anvelopa este compromisă, alarma proprie nu funcționează, centrul de rezervă nu poate prelua sau capacitatea este depășită.

10. Regimul de avizare, funcționare și control al dispeceratelor de monitorizare

Articolele din prezentul capitol completează cerințele minimale prevăzute la art. 19¹ și reglementează avizarea, actualizarea avizului, suspendarea, retragerea și notificarea incidentelor.

10.1. Articolul 90 – Corectarea trimiterii legale

La art. 90 alin. (1) și (2), trimiterea la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 se înlocuiește cu trimiterea la art. 33 alin. (2) din aceeași lege.

10.2. Articolul 93 – Avizarea dispeceratului de monitorizare

(1) Pentru fiecare locație, solicitantul obține avizul regulamentului de organizare și funcționare.

(2) Avizul se acordă pentru adresa, categoria centrului, platformele declarate, capacitatea maximă, centrul de rezervă, soluția de intervenție și configurația verificată și nu poate fi transferat.

(3) Dosarul cuprinde regulamentul, analizele de risc ale centrului principal și de rezervă, proiectele de securitate și arhitectură, dreptul de folosință, documentele construcției, dovada conformității cu SR EN 50518, platformele, redundanța, comunicațiile, alimentarea, centrul de rezervă, continuitatea, capacitatea, personalul, intervenția, procedurile, asigurarea și testarea integrală.

(4) Cerințele tehnice și operaționale se demonstrează prin raportare la art. 19¹, fără repetarea documentelor care atestă aceeași condiție.

(5) Anterior avizării, poliția verifică la fața locului spațiile, securitatea, accesul, recepționarea alarmelor, redundanța, alimentarea, înregistrările, transferul, comunicația cu echipajele și capacitatea declarată.

(6) Testarea include efracție, jaf, pierderea unei comunicații, căderea platformei, întreruperea energiei, evacuarea, preluarea de către centrul de rezervă și coordonarea intervenției.

(7) Avizul se acordă numai după remedierea deficiențelor și demonstrarea funcționării centrului de rezervă.

10.3. Articolul 93¹ – Actualizarea avizului și verificarea periodică

(1) Operatorul solicită verificarea și actualizarea avizului înaintea mutării centrului, schimbării centrului de rezervă ori platformei, modificării anvelopei sau accesurilor, schimbării alimentării ori comunicațiilor, creșterii capacității cu peste 25%, preluării unei noi categorii de semnale ori externalizării unei componente esențiale.

(2) Modificările nu se pun în funcțiune înaintea actualizării avizului.

(3) Conformitatea se verifică cel puțin o dată la 3 ani.

(4) Operatorul transmite anual poliției certificatul de conformitate, testele centrului de rezervă și surselor, capacitatea utilizată, incidentele, indisponibilitățile, măsurile de remediere și furnizorii de intervenție.

10.4. Articolul 95 – Suspendarea și retragerea avizului

(1) Avizul se suspendă dacă centrul de rezervă, comunicațiile, personalul minim, timpii de intervenție, înregistrările, analiza de risc sau certificarea nu mai sunt conforme, dacă este depășită capacitatea ori configurația a fost modificată fără actualizare.

(2) Pe durata suspendării este interzisă conectarea unor noi abonați.

(3) Dacă deficiența afectează monitorizarea, abonații se transferă imediat către centrul de rezervă ori către alt dispecerat avizat.

(4) Avizul se retrage dacă deficiențele nu sunt remediate, centrul funcționează la altă adresă, au fost furnizate date nereale, centrul de rezervă nu poate fi demonstrat, obligațiile sunt încălcate repetat, incidentele sunt ascunse, datele beneficiarilor sunt compromise, capacitatea este depășită ori activitatea continuă nelegal în timpul suspendării.

10.5. Articolul 96¹ – Notificarea incidentelor

(1) Operatorul notifică poliția fără întârziere, dar nu mai târziu de o oră, cu privire la întreruperea totală a recepționării alarmelor, activarea centrului de rezervă, pierderea comunicațiilor, compromiterea platformei, atacul asupra centrului, accesul neautorizat la date, evacuarea ori imposibilitatea coordonării echipajelor.

(2) În 5 zile lucrătoare se transmite un raport privind cauza, intervalul, obiectivele afectate, procesarea alarmelor, momentul transferului și măsurile adoptate.

(3) Beneficiarii afectați sunt informați fără întârziere despre indisponibilitatea serviciului și măsurile compensatorii.

11. Dispoziții tehnice și operaționale cu aplicare generală

Prevederile prezentului capitol se aplică transversal categoriilor de unități reglementate, în măsura în care activitatea implică acces automatizat, supraveghere video ori sisteme tehnice de securitate.

11.1. Self-check-in și acces automatizat

În cazul unităților care utilizează sisteme de self-check-in, coduri de acces, cartele electronice, aplicații mobile, puncte automate de plată sau alte forme de acces automatizat, se propune ca analiza de risc la securitate fizică să fie obligatorie atunci când nu există personal permanent în zona de primire, supraveghere sau intervenție.

Această obligație este necesară deoarece lipsa personalului permanent transferă securitatea asupra sistemelor tehnice, procedurilor de monitorizare și timpilor de intervenție.

Fișa de securitate nu poate evalua suficient vulnerabilitățile generate de coduri reutilizate, transmiterea codurilor către terți, acces neautorizat, defecțiuni tehnice, lipsa verificării identității persoanei sau lipsa intervenției imediate.

11.2. Supravegherea video și protecția vieții private

Supravegherea video trebuie să fie orientată către zonele cu risc și zonele comune, fără afectarea nejustificată a vieții private.

În cazul structurilor de primire turistice, centrelor medicale, unităților educaționale și centrelor pentru persoane vulnerabile, camerele video trebuie amplasate în zone precum accesuri, recepții, holuri principale, parcări, zone de circulație comună, case de marcat și zone tehnice, cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

Nu se propune supravegherea video în camere de cazare, grupuri sanitare, cabinete de consultație, vestiare sau alte spații unde persoanele au o așteptare legitimă de intimitate.

11.3. Instalarea sistemelor de securitate în baza unui proiect

Se propune reglementarea expresă a obligației ca instalarea sistemelor de alarmare la efracție, control acces, supraveghere video și a celorlalte componente ale sistemelor tehnice de securitate să se realizeze numai în baza unui proiect tehnic.

Această condiție este necesară pentru ca instalarea să poată fi verificată în mod obiectiv, iar măsurile implementate să poată fi comparate cu analiza de risc, configurația obiectivului și cerințele minimale aplicabile.

Instalarea fără proiect creează dificultăți majore de verificare, întrucât nu există o documentație clară privind zonele protejate, echipamentele utilizate, amplasarea detectorilor, a camerelor, a echipamentelor de control acces, traseele de cabluri, comunicațiile, alimentarea de rezervă, interconectările și scenariile de funcționare.

Formulare propusă

Sistemele de alarmare la efracție, supraveghere video, control acces și celelalte sisteme tehnice de securitate se proiectează și se instalează numai în baza unui proiect tehnic întocmit de personal sau societăți autorizate potrivit legii.

Proiectul tehnic trebuie să fie corelat cu analiza de risc la securitate fizică, cu cerințele minimale aplicabile categoriei de unitate și cu configurația reală a obiectivului.

Instalarea sistemului trebuie să respecte proiectul tehnic, iar orice modificare semnificativă a configurației sistemului se consemnează prin actualizarea documentației tehnice.

La finalizarea instalării, beneficiarul trebuie să dețină cel puțin proiectul tehnic, planșele de amplasare, schema de funcționare, lista echipamentelor, instrucțiunile de utilizare, procesul-verbal de punere în funcțiune și documentele privind instruirea utilizatorilor.

Pentru sistemele deja instalate fără proiect tehnic sau cu documentație incompletă, se propune instituirea unui termen de conformare, în care beneficiarii să obțină refacerea, actualizarea sau întocmirea documentației tehnice conforme cu situația existentă din teren.

Termenul de conformare poate fi stabilit diferențiat în funcție de categoria obiectivului și nivelul de risc, de exemplu între 12 și 24 de luni de la intrarea în vigoare a modificărilor.

11.4. Mentenanța și service-ul sistemelor de securitate

Se propune introducerea obligației ca sistemele tehnice de securitate să fie menținute în stare de funcționare prin contract de mentenanță și service încheiat cu societăți autorizate.

Un sistem de alarmare, supraveghere video sau control acces instalat, dar neverificat periodic, poate crea o falsă impresie de securitate. Defecțiunile, detectorii nefuncționali, acumulatoarele degradate, comunicațiile întrerupte, camerele neclare sau echipamentele dezactivate afectează direct nivelul real de protecție.

Formulare propusă

Beneficiarii sistemelor de alarmare la efracție, supraveghere video, control acces și ai celorlalte sisteme tehnice de securitate au obligația de a asigura mentenanța periodică și intervenția la defecțiuni prin societăți autorizate, în baza unui contract de mentenanță și service.

Contractul de mentenanță trebuie să prevadă cel puțin periodicitatea verificărilor, obligațiile prestatorului, timpii de intervenție, modul de consemnare a verificărilor, evidența defecțiunilor și responsabilitățile beneficiarului privind exploatarea sistemului.

Verificările periodice trebuie consemnate în documente de service sau registru de mentenanță, păstrate la beneficiar și puse la dispoziția organelor de control, la solicitare.

Pentru obiectivele cu risc ridicat, program permanent, pază umană, monitorizare la dispecerat, persoane vulnerabile, numerar semnificativ sau substanțe cu regim special, periodicitatea verificărilor trebuie stabilită prin analiza de risc și prin proiectul tehnic.

12. Instrumente naționale pentru fundamentarea analizei de risc

Prezentul capitol reunește instrumentele naționale necesare fundamentării unitare a analizelor de risc și utilizării unor date teritoriale comparabile.

12.1. Registrul național al coeficienților de criminalitate și expunere

Se propune ca Inspectoratul General al Poliției Române să întocmească și să publice, într-un format unitar, un registru național al coeficienților de criminalitate, expunere sau risc teritorial, utilizabil în analiza de risc la securitate fizică.

În prezent, evaluarea expunerii teritoriale poate fi neunitară, în funcție de sursele disponibile, datele locale, experiența evaluatorului sau informațiile comunicate de structurile teritoriale. Lipsa unui sistem unitar poate conduce la diferențe de apreciere între județe, localități sau zone urbane similare.

Registrul ar trebui să conțină indicatori agregați, publicați într-o formă care să nu afecteze activitatea operativă sau protecția datelor, dar care să permită evaluatorilor și beneficiarilor să înțeleagă nivelul de expunere al zonei.

Formulare propusă

Inspectoratul General al Poliției Române întocmește și actualizează periodic, la nivel național, o evidență unitară a coeficienților de criminalitate, expunere sau risc teritorial relevanți pentru analiza de risc la securitate fizică.

Coeficienții se publică pe site-urile structurilor Poliției Române într-un format unitar, accesibil și actualizat, cel puțin la nivel de județ, municipiu, oraș, comună sau zonă urbană, după caz.

Datele publicate trebuie să permită utilizarea lor în analiza de risc la securitate fizică, fără a conține informații care pot afecta anchete în curs, date personale sau informații operative sensibile.

Prin ordin sau instrucțiune se poate stabili metodologia de calcul, periodicitatea actualizării, nivelul teritorial de publicare și modul de utilizare a coeficienților în analiza de risc.

13. Beneficiile propunerii

Adoptarea prezentei propuneri ar genera următoarele beneficii:

1. clarificarea regimului aplicabil unităților cu risc redus și celor cu risc obiectiv;
2. reducerea interpretărilor neunitare privind aplicarea analizei de risc și a fișei de securitate;
3. protejarea persoanelor cazate, pacienților, minorilor, persoanelor vulnerabile, personalului și publicului;
4. creșterea nivelului real de securitate pentru unitățile cu activitate nocturnă, acces public sau funcționare automatizată;
5. protejarea medicamentelor, reactivilor, substanțelor cu regim special, produselor accizabile și bunurilor aparținând terților;
6. stabilirea unor măsuri proporționale, adaptate obiectivului, nu obligații formale identice pentru toate unitățile;
7. sprijinirea activității organelor de poliție prin documente mai clare, standardizate și fundamentate;
8. protejarea mediului economic împotriva obligațiilor inutile pentru unitățile cu risc redus;
9. creșterea responsabilității conducătorilor de unități în privința măsurilor de securitate;
10. asigurarea unui cadru modern, adaptat activităților economice actuale.

14. Concluzie

Prezenta propunere nu urmărește revenirea la o obligație generalizată de analiză de risc pentru toate societățile, ci instituirea unui mecanism diferențiat și proporțional.

Unitățile simple, cu risc redus, pot utiliza fișa de securitate. Unitățile cu risc obiectiv, generat de natura activității, persoanele aflate în responsabilitate, substanțele sau bunurile gestionate, activitatea nocturnă, accesul public ori funcționarea automatizată, trebuie să fie supuse analizei de risc la securitate fizică.

Această soluție protejează mediul de afaceri împotriva obligațiilor inutile, dar protejează și persoanele, bunurile, valorile, sănătatea publică și ordinea publică acolo unde riscurile sunt reale.

Se solicită analizarea oportunității modificării și completării Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, în sensul celor prezentate, precum și consultarea specialiștilor în securitate fizică, a structurilor de aplicare a legii, a mediului economic și a organizațiilor profesionale relevante.

EMITENT

ASOCIAȚIA PENTRU REZILIENȚĂ, EVALUARE ȘI SECURITATE

PREȘEDINTE

Nume și prenume: Sandu Spătaru

VICEPREȘEDINTE

Nume și prenume: Viorel Frumuselu

SECRETAR GENERAL

Nume și prenume: Andrei Alexandru

SECRETAR DEPARTAMENT EVALUATORI DE RISC LA SECURITATE FIZICĂ

Nume și prenume: Marian Duțu