Document ANC · transcriere integrală5 / 21
6. Informații suplimentare Restauratorul opere de artă și monumente istorice este tehnicianul care realizează, sub supravegherea şi coordonarea unui restaurator cu studii superioare, anumite intervenții de conservare curativă și restaurare de dificultate mică sau medie asupra bunurilor culturale - opere de artă și componentelor artistice ale monumentelor istorice, cu respectarea principiilor conservării și restaurării științifice și a legislației privind protejarea patrimoniului cultural național. Ocupaţia este practicată de regulă individual în laboratoarele/atelierele din cadrul societăţilor comerciale care au ca obiect de activitate restaurarea bunurilor culturale mobile sau în laboratoarele/atelierele din muzeele de drept public. Ocupaţia se poate practica și pe cont propriu, în cadrul unui atelier personal. Restauratorul are relaţii de colaborare cu personalul care activează în cadrul laboratorului: chimişti, biologi, fizicieni, alţi restauratori, conservatori, muzeografi. Restauratorul are relaţii de subordonare faţă de şefii ierarhici, atunci când activitatea nu se realizează pe cont propriu. Laboratoarele/atelierele sunt special amenajate, sunt dotate cu aparatură de control al umidităţii şi al temperaturii, luminozitate bună, sisteme de aerisire, camere de carantină şi depozitare. Operele de artă și monumentele istorice sunt bunuri culturale, în accepțiunea legislației privind protejarea patrimoniului cultural național. Conservarea curativă și restaurarea bunurilor culturale sunt ansambluri de măsuri și activități ce presupun intervenții directe asupra bunurilor culturale (inclusiv opere de artă și componente artistice ale monumentelor istorice), realizate de către un restaurator, cu scopul de a stopa procesele de degradare, de a prelungi existența bunurilor culturale și de a facilita înțelegerea lor. Acționând direct asupra unui bun cultural cu consecințe asupra păstrării valorii sale culturale, restauratorul trebuie să aibă o cunoaștere solidă a principiilor restaurării, să fie capabil să înțeleagă și să respecte contextul cultural al bunului, să cunoască temeinic bunul cultural sub aspectul materialității lui (problematica suportului în care este specializat), să fie capabil să facă intervenții științific documentate cu grad înalt de acuratețe și manualitate. Conservarea curativă și restaurarea sunt activități ce presupun specializarea pe un anumit „suport”. „Suportul” în acest context este o grupare de tipuri de obiecte care împărtășesc fie tehnica, fie natura materialului. Astfel, în formarea restauratorului opere de artă și monumente istorice studii medii este necesară dobândirea unor competențe specifice pe tipul de suport abordat, competențe ce vor fi demonstrate de către restaurator în lucrarea practică finală. Este obligatoriu ca specializarea pe suport să se realizeze sub coordonarea unui restaurator cu studii superioare, practician cu experiență în tipul de suport abordat. Tipuri de suporturi (exemplificativ): Lemn policrom, Mobilier; Port-Textile, Costume; Sculptură piatră, lemn, metal, materiale moderne; Carte, grafică artistică şi documentară. Materiale: lemn, piatră, ceramică, sticlă, metal, textile, piele, blană, pene, hârtie etc